sansa tinerelor absolvente
-
0 0Intotdeauna atunci cand reusim la facultate avem impresia ca viata de acum incolo va fi mult mai usoara,simtim ca avem o siguranta.socul la care trebuie sa rezisti este momentul cand tii in mana diploma de licentiata si bati "din poarta in poarta"si nimeni nu te primeste invocand tot felul de motive.care este sansa noastra,a tinerelor fara pile,fara bani,fara experienta si care nu vor sa raspunda avansurilor sefilor?
-
Shtiu ca este ff greu..Cand am terminat eu facultatea, cu 5 ani in urma, nu aveam nici bani, nici pile...Cu eforturi fff mari am reushit sa obtzin un job...Itzi urez mult noroc si sa ai parte de tot binele din lume.
Si acum sa va povestesc despre absolventzii din Canada.
Am intrat in compania mare de care v-am mai povestit dupa 6 luni de Canada..Aici sunt fff multzi voluntari, absolventzi a diverse universitatzi...Am discutat cu fff multzi dintre ei..Mi-au spus ca e f greu sa obtzii un job in specializarea ta de la inceput, ca si lor, proaspetzilor absolventzi li se cere experientza...E adevarat ca nu mor de foame, ca se afla alte joburi disponibile, mai prost platite...Dar orice inceput e greu...e adevarat ca daca ai un pic de shansa totul devine mult mai ushor... -
se pare ca marea problema a angajatorilor este faptul ca sistemul de invatamant
din Romania nu ii pregateste pe studenti pentru viata profesionala. Ii
imbuiba cu teorie care nu foloseste nimanui. Aceasta discrepanta vine
in dezavantajul tanarului. De aceea este si indicat sa incepi sa
lucrezi inca din studentie: mici colaborari, part-time-uri etc. care te vor ajuta
sa iti dai seama si ce iti place dar sa si acumulezi experienta solicitata
de companii; nu e vorba numai de asa-numitele hard-skills, ce tin de
cunostinte, dar si de soft-skills: capacitatea de a sesiza si respecta cultura
companiei, regulile sale nescrise etc. -
Samya, sanse sunt cam...patru la numar: 1. amanta sef, asta daca nu are ceva mai bun la dispozitie momentan,oricum, vezi ca sunt riscuri si aici, depinde de ce stii sau esti dispusa sa faci; 2.sistemul pile-relatii( cel mai indicat= te costa o data, dar macar stii ca ai rezolvat problema);
3. te apuci de afaceri pe cont propriu, daca nu ai bani, imprumuti,faci ceva ca sa iesi la un capat de drum, daca ai spirit de economist, sau de comerciant, te sfatuiesc sa depui eforturi in acest domeniu;
4.te mariti cu un multimiliardar-merge inca in lei, dar nu strica si euro.
ALTE SANSE NU PREA VAD...RESTUL SUNT UTOPII!
Era sa uit, ar mai fi si a cincea sansa , adica UN MIRACOL! adica, se pune la punct legislatia romana, se voteaza in parlament , se aproba si te trezesti ca o si publica in monitorul oficial, ii dau jos pe capii trecuti de 50 ani, si atunci nu mai exista idei invechite, preconcepute, oameni care habar nu au ce inseamna un calculator, dar care-l tin in birou de frumusete si pentru impresie, si...si...si...ar fi prea multe de spus.
TU NU STII IN CE LUME TRAIM?
Dar asta nu inseamna ca trebuie sa disperi. Gasesti tu o solutie, intr-un fel sau altul. Conteaza ce vrei. Cu adevarat ce vrei, si sa fii tare pe pozitie...si ca pregatire. Incearca si chestia cu tupeul, daca te bazezi pe tine. Da rezultate. Adica, te duci unde crezi ca este de tine, deschizi usa si spui ce ai de spus.Fara menajamente. Fara timiditate. Doar este vorba de soarta ta.
Iti fac capul mare cu toate astea, pentru ca, stiu un individ, are doua facultati , Aeronave si ASE, cred ca a terminat-o de curand si pe a treia, adica Dreptul, si cu ce crezi ca se ocupa? Detine un mic monopol si business constand in carciumi si ceva pokere si biliard. Asta pentru ca, pe vremea cand era tanar, nu a dorit compromisuri, a sperat in miracole, si a ajuns la concluzia ca un carciumar titrat, cu un IQ ridicat, are mai multe sanse in viata materiala decat un inginer constructii aeronave, sau un avocat, sau un economist. Poate ca are dreptate, dumnezeu stie, dar noroc de o baba batrana de vreo suta de ani si cu mult banet, stiu sigur ca nu a avut.Si nici de nevasta. L-a lasat cu fetita pe cap!Grea soarta pentru un om cu multa bunavointa...
TU CE VREI SA AJUNGI? -
Jad, nu sunt intru totul de acord cand spui ca trebuie dati jos capii trecuti de 50 ani. Sunt destui care au stiut sa se adapteze din mers la progresul tehnicii si care stiu sa conduca foarte bine un departament astfel incat sa starneasca invidii. Un exemplu ar fi seful meu care este un altfel de om si care a reusit sa ne faca sa venim cu drag la serviciu si sa muncim mult mai bine decat o faceam inainte. Mai conteaza si experienta lui profesionala dar si manageriala.
Sigur ca fiecare padure are uscaturile ei, asa ca unii sunt chiar cum spuneai tu. -
Xandra, tu ai dreptate in ce spui, dar, eu ma uit in jur si vad foarte rar oameni trecuti de o varsta si dispusi la acceptarea noului...Poate ca seful tau are minte mai multa, asta tine si de cultura lui in materie de pedagogie si psihologie...experienta au cam toti cei trecuti de o anumita varsta, dar la fel de bine au si idei preconcepute... Intr-adevar, nu exista padure fara uscaturi, dar eu inclin sa cred ca, mai degraba, exceptia confirma regula...
Si mai am un proverb preferat: " Cal batran in buiestru nu se mai invata..." -
Fane, sti tu asta sigur? Adica,bagi tu mana in foc?
Rcoti, am asa unele tendinte de spiridus, nu vreau sa te superi, mai ales ca ti-am adus ceva omagii pe unul dintre subiectele de discutie din alte parti...Dar, ca spiridusoaica nesuferita ce sunt, nu ma pot abtine sa nu te intreb:
-Iti pare rau ca-mi dai dreptate mie?
SAU
-iti pare rau ca ai constatat si tu cum sta treaba?
Pentru ca , eu una, stiu ca asa sta, si-mi vine sa plang cand ma gandesc ce le asteapta pe fetele astea tinere, cand ma gandesc ca in peste 90% din cazuri depind de toane si figuri, nu de ceea ce au in cap...Cand ma gandesc ca multe fac un compromis, gandindu-se ca va fi primul si ultimul, dar nu-si dau seama ca este doar inceputul unei lungi l;iste de compromisuri...
Ma intreb de multe ori daca are rost sa ma mai enervez... -
Mi-ar fi placut sa nu ai dreptate. Nu sunt urmarita de dorita de a contrazice pe cineva cu orice pret. Ar fi fost ideal ca lucrurile sa mearga in tara asa cum isi doresc cei mai multi. Din pacate, lumea se confrunta cu acest gen de probleme la tot pasul. Cunosc multi oameni care nu sunt promovati ori au un post inferior pregatirii pentru ca sunt victimele celor care au monopolul deciziei. Asta ca sa nu mai vorbim de cei care someaza. De cele mai multe ori respectul pe care il acorda cei ce au painea si cutitul, angajatilor este infim, sau nu exista. Indiferent cat suflet pui, pricepere, munca in ceea ce faci nu prea se gaseste echilibru intre ce dai si ce primesti. Desigur, exista si exceptii, care nu fac decat sa confirme regula, sau acelea sunt minuni.
Oamenii isi doresc sa fie respectati, nu numai recompensati material. Daca nu exista si o satisfactie de ordin moral totul se transforma intr-o tortura psihica, asa, incetul cu incetul. Picatura chinezeasca!
Stiu multe cazuri in care oameni entuziasti si priceputi au fost refuzati ba pentru ca erau fara experienta, ba pentru ca erau prea batrani...Adevarul stim cu totii unde este: nu au facut un compromis. Ori nici macar nu au inteles ca trebuie sa faca un compromis atat erau de curati. Nici macar nu trebuie sa ne mai miram ca unii isi iau zborul. Multi o fac din disperare de cauza. Cunosc cazuri.
Despre enervare - ce rost mai are? Hai sa vedem cum dregem busuiocul! -
Am inceput muncac u un job full time in anul 5 de facultate! Am absolvit o facultate de arta si doream sa fac grafica pe calculator, dar nu stiam aproape nimic!Dar mi-am dorit f tare sa fac, asa ca am colidat tot Bucurestiul la interviuri, cu Romania Libera in mina, si dupa 1 luna am fost angajata....nu aveam experienta, si faceam munca de "negrisor!"Acum sunt dupa 2 ani de munca, si sunt intr-o companie mare si fac ce-mi place si pe bani buni!
nu am avut pile, ci am fost convigatoare si ambitoasa, pt ca mi-am dorit mult sa reusesc!!!!! -
Draga Chira, ai fost o gura de aer proaspat dupa toate mesajele exprimate la acest subiect. Din pacate, trebuie sa recunosc ca jad are dreptate, ca de multe ori pana acum, dar exista exceptiile, care confirma regula, care reusesc prin propriile puteri.
Mai recunosc, de asemenea, ca eu sunt dintre cele care confirma regula, in sensul ca am fost putin ajutata, dar cred ca reputatia mi-o construiesc singura. As putea fi intrebata: la ce bun reputatie cand toata lumea da din coate cum poate? Si aici as putea spune ca au dreptate cei care se intreaba acest lucru, dar am ajuns sa cunosc opiniile unor oameni cu functii, care au avut ocazia sa aiba prilejul de a lucra cu colegi de-ai mei si stii care a fost replica lor: "Cine, ala, las' ca stiu eu ce hram poarta." sau "Persoana X este un om serios". Iar eu zic ca asta conteaza.