Prea batrana la 45 de ani?
-
0 0Dragele mele, ma cuprinde disperarea! Nici nu mai indraznesc sa iau legatura cu vreo firma sau sa-mi trimit CV-ul! Am senzatia ca-s caraghioasa, prima intrebare primita e legata de varsta si cand spun ca am peste 40 de ani, la revedere! In Romania, daca ai trecut de 40 de ani, esti considerat batran! Si eu ma simt inca tanara, chiar arat bine, ma ingrijesc,am destule calitati, dar nu-mi gasesc de lucru! Si chiar am nevoie, am 2 fetite pe care le cresc singura, am divortat acum 5 ani. Dati-mi o idee! Legea te obliga sa muncesti pana la o varsta destul de inaintata dar in acelasi timp, cine te angajeaza la 45, 50, 55 de ani?
-
Cum poti sa spui ca esti batrana la 45 ani???
Esti in floarea varstei...Eu am 39 de ani , deci pe aproape,si mai avem mult de muncit pana sa ajungem la batranete.
Pe mine cand ma apuca o criza de asta, imi scimb coafura, ma vopsesc, imi cumpar ceva ca sa ma simt bine, sau pur si simplu ma imbrac si ma duc sa ma plimb in oras...
Hai fruntea sus, asa este piata muncii...concurenta si penru noi ,care nu mai avem 20 de ani si am trait si alte vremuri cand nu existau probleme de acest gen, este evident mai greu...
Orice refuz sau esec considera-l un pas inainte, ai castigat experienta...Cauta, nu dispera si vei gasi poate ce vei dori si vei da pana la urma de un angajator care va sti sa aprecieze competentele tale..
Succes, Elly -
Multumesc de incurajare! Vreau sa spun ca eu nu ma simt deloc batrana! Nu am crize legate de varsta. Chiar arat inca foarte bine fiindca am grija de mine. Inca am silueta de manechin. Si am grija si de partea cealalta: citesc mult, lucrez foarte bine pe calculator, stiu si o limba straina (uite numa' ce desteapta si frumoasa mi-s!), stiu sa vorbesc, etc. ca lista-i lunga... Eram foarte optimista inainte de a cauta de lucru, mi-am zis ca nu exista sa nu gasesc ceva convenabil. Si totusi! Cand ai 45 de ani ca mine, e clar ca nu-i usor sa-ti gasesti un serviciu. Am vazut pe pielea mea. Eh! Inca mai am speranta care moare ultima. Imi face bine sa vorbesc cu cineva. Conteaza enorm un cuvant bun.
-
Am incercat sa iau legatura cu tine la adresa de mail care ai lasat-o la un alt subiect de discutie si anume scarmen@yahoo.fr si la adresa de pe eva.Chiar mi-ar place sa stam putin de vorba si imi place la tine faptul ca nu ti-ai pierdut speranta.Important e in viata sa visam si sa ne dorim cu ardoare ca visele sa se implineasca.In fond nu conteaza varsta ci conteaza cum ne simtim noi.Si daca ai un suflet mare si o speranta mare toate se vor rezolva.
-
Si mama are 44 de ani si de 1 an nu mai reuseste sa-si gaseasca nimic de lucru...
Pacat, pentru ca einca o profesionista buna dar din cauza varstei nu se sinchiseste nimeni sa ocheme la in interviu.
Problema e ca de acuma se simte inutila are probleme, e mareu suparata, mai ales ca nu avem o situatie materiala foarte buna si ar vrea sa faca si ea ceva, dar nimeni nu o ia in seama... Ce poate sa faca? dupa ce a muncit o viata sa se apuce de spalat pe jos? E aiurea si mi-e mila de ea ca n-o pot ajuta. -
Carmen, stiai ca statul ofera celor care depasesc 42 ani si sunt in cautarea unui loc de munca ,protectie sociala?
Angajatorul care ofera un loc de munca unei persoane de peste 42 ani, statul ii da timp de un an , un salariu minim pe economie /luna (parca, ma mai interesez de cuantum)...cu conditia mentinerii in cadrul intreprinderii o perioada de 3 ani...
Bravo Carmen, nu te lasa...si eu imi caut un alt loc de munca, si eu intampin aceleasi probleme, dar nu ma steseaza acest lucru prea rau ptr. sunt un pic pretentioasa, vreau altceva decat ce am...Nu ma las batuta, continui, aplic si pe Internet, ma duc la interviuri...mai rau la mine este ca multi au zis ca sunt f buna dar nu-si permit sa ma plateasca si asta fara sa le cer eventual un anumit salariu inainte...
Vreau sa te incurajez sa nu-ti pierzi speranta...Mai vorbim pe miercuri ca acum am niste examene, dar o sa ma gandesc la tine printre picaturi...OK?
Elly -
Elly, chiar am nevoie de incurajari. De asta am si scris aici.Par eu tare, dar mi-a cam picat increderea in mine. Toti spun nu, fara macar sa ma vada! Ma simt groaznic! Si eu vreau ceva mai bun pentru mine, chiar cred ca merit. S-ar putea nici la spalat pe jos sa nu ma primeasca nimeni!? In cel mult doua luni, eu trebuie neaparat sa-mi gasesc un serviciu! Mi-e teribil de frica in sulfletul meu.
-
Carmen, nu pot sa nu-ti raspund chiar daca nu prea am timp...
Te rog frumos nu te da batuta...Un profesor de-al meu spunea ca atunci cand ti se inchide o usa tu sa intri pe geam...insista...dovedeste -ti capacitatea, profesionalismul...nu se poate sa nu gasesti chiar nimic...Si sa stii ca trebuie sa inveti sa astepti (raspunsurile la CV)...intre timp umpleti timpul cu altceva...chiar si treburi gospodaresti...Eu fac prajituri si ma bucur de bucuria copiilor mei cand le mananca...in fiecare seara noi mancam toti la masa, ca la o masa festiva, cu servetele setul de masa cel mai bun...rad si ma joc in orice moment cu copiii si sotul meu (seara mai ales cand vine acasa)...
Am o prietena f buna cu care vorbesc mereu la telefo...am si o sora care stie sa ma asculte...acum va am si pe voi Evele...
Schimba ceva la tine...orice...si priveste-te in oglinda...trebuie sa te placi tu intai sa te admiri tu (nu numai dpdv estetic)...Spune-ti cat de buna esti...Exerseaza interviuri in fata oglinzii...fa-ti scenariii...
Cand te dusi la interviuri si simti ca esti refuzata..spune-ti ca nici nu ai vi vrut sa te angajezi la ei...ssmd
intelegi? Eu una te inteleg perfect...
Ai grija sa nu faci o depresie...eu am avut una in Noiembrie, dar a fost sotul meu langa mine si copiii si am trecut cu bine greul de atunci...chiar acum am o problema...soacra mea care nu m-a ajutat cu nimic,nimic a cazut la pat si nimeni nu a vrut sa aiba grija de ea...iar sotul meu aluat-o la noi...evident sa am eu grija de ea ca el este mereu plecat ...10 zile am dormit pe un colt de pat, inghesuiti, am spalat-o la fund, i-am dat sa manance...trebuia sa stau numai langa ea s-o misc s-o masez...era intepenita (ca paralizata) din cauza Parkinsonului (abia azi am internat-o la un spital camin ptr batrani)...si am copiii si am examene ptr care nu am putut sa invat.. si da uite la varsta mea mai fac o facultate si acum o termin si am sa continui si masteratul...chiar daca multi se stramba...eu nu ma stramb, chir am terminat pana acum cu nota 10....deci se poate...grijile nu o sa dispara...o sa apara mereu altele...nu trebuie sa ne lasam coplesite..
hai, capul sus si gandeste-te la ce ti-am spus (si cate as mai avea de spus)...
Chiar daca nu ne cunoastem, te rog considera-ma "amica de pe EVA" care se gandeste la tine...OK?
Toate cele bune, te pup..
Elly -
M-ai ghicit cu depresia, Elly. Chiar sunt pe cale sa...Vezi, tu il ai pe sotul tau langa tine, mai exista si asa soti? Si eu am doua surori, dar locuiesc in alte orase. Cand ne intalnim, nu ne mai saturam de vorbit! Prietene, am doua, dar si ele sunt ocupate, vorbim mai mult la telefon si de intalnit, cand putem si noi! Nu sunt genul care lancezeste, in perioada asta ma ocup mult de fetele mele (termina clasele a VIII-a si a IV-a, deci am treaba si emotii!) si fiind singura, trebuie sa ma ocup numai eu de toate cele. Nu-i timp de visare. Cred ca am acum o perioada in care sunt foarte vulnerabila. Sunt putin speriata cand ma gandesc la viitor si cand ma vad singura, cu responsabilitatea a doi copii, cu toate grijile, fara serviciu pe deasupra. Citesc acest forum de mult timp, deseori am ras cu lacrimi, alteori m-am regasit in diversele povesti de viata. Sunt multe eve aici pe care le admir sincer pentru ca sunt destepte, puternice, stiu ce vor si lupta pentru a reusi sa obtina ceea ce vor. Bravo lor. Mi-a placut aici si faptul ca totdeauna s-a gasit cineva sa dea un sfat, o parere sau fie numai un cuvant bun care face si el enorm cand il primesti la nevoie. Si uite ca s-au gasit si pentru mine persoane care sa-mi spuna un cuvant de incurajare. Multumesc fetelor.
-
Carmen, alunga disperarea..
Canalizeaza-ti acum toata atentia asupra fetitelor tale... mai ales cea mare care examen de capacitate are nevoie de tine acum...gandeste-te ca si ele sunt afectate de aceasta problema (daca vorbesti cu ele astfel de subiecte...eu asa fac si e f bine).
Stiu ca eu il am pe sotul meu langa mine (suntem impreuna de aproape 19 ani), copii...si asta este un avantaj ptr. mine, dar si tu ai fetele...In primul rand ai ptr ce sa lupti...
Uite, eu nu disper...ti-am zis ca lucrez part-time? pe mai nimic? la o soc de asigurari...Este egal cu zero, dar m-am dus ptr a alunga monotonia...si am avut un servici de nota 10, la o firma puternica, f cunoscuta, in departamentul RU...dar datorita unor probleme de sanatate a baiatului meu (am stat cam 3 luni cu el prin spitale ptr ca eu nu am ajutor de la nimeni), am fost nevoita sa renunt...
Insa am aplicat mereu la diferite joburi..la unele am fost respinsa, la altele am refuzat eu...
incearca si prin cunostinte, ziare, vecini chiar, nu stii de unde sare norocul...
Uite, chiar acum o ora am primit un telefon ptr un job (proba practica, test,ets) ptr care am depus CV si am si sustinut un interviu acum o luna, de la care imi luasem gandul...
pe cand acum un an am depus CV la o facultate si m-au chemat din 2 in 2 luni la interviuri, pana acum in aprilie, si...nimic...Am sa mai incerc si in vara sa intru in invatamant, si vreau sa facu un curs d Managementul Resurselo Umane la AJOFM (am vorbit deja)...(eu iti mai spun despre mine ca sa iti distrag atentia de la supararile tale si sa vezi ca mai toae avem diferite necazuri, dar rebuie sa treci peste ele)
Fa-ti si tu sperante, fii optimista...ptr ca pesimismul provoaca energie negativa si nu face bine deloc nici tie nici fetelor (cand te vad mereu trista)...
Si ai grija cu depresia...Ce daca esti singura, stiu ca e greu, dar cred ca era mai greu cu el daca te-ai despartit...
Haide, da-mi o veste buna...spune-mi ca iti mai revii, sau cel putin faci efortul asta..DA?
Si ai dreptate, pe forumul acesta gasesti intotdeuna un sprijin de la extraordinarele Eve...Si eu am fost sprijinita de ele si as vrea sa cred ca ofer si eu la randul meu acelasi sprijin moral pe care l-am primit...
Te pup pe tine si pe fetele tale...
Apropo...cum le cheama?
Pe fata mea (17 ani) o cheama ANDRA, iar pe baiat (10 ani) SERGIU .
Elly -
draga anacarmen, fruntea sus! ce ti se intampla tie acum mie mi se intampla la 32 de ani!!! e clar ca angajatorii au o bubita pe creier...
cand dadeam telefon prima intrebare era de varsta, nu de ce stiu sa fac sau cate limbi straine vorbesc. acum am 38 de ani si nu arat decat vreo 30, dar ...
eu sunt de parere ca trebuie doar sa nu te lasi. si eu acum imi caut un nou job... sunt f. dezamagita de cel actual si merg din nou la interviuri...
stii de ce cred ca se prefera puietul? pentru ca nu prea stiu ce e aia piata muncii, ca sunt usor destul de usor de manipulat - ca nu au experienta si sunt usor de convins ca nu merita bani prea multi. noi, astea mai purii, care muncim de niste ani nu mai suntem as usor de dus, plus ca nici nu ne lasam ... intelegi...
pot sa-mi sara in cap fatucile, dar asa este...
mai sunt si fatuci istete care sunt pregatite, stiu limbi straine si sunt serioase... le sfatuiesc sa nu se lase influentate si sa aiba incredere in ele si in capacitatea lor...
va multumesc pentru sfaturi - cand a fost cazul - si am si eu acum nevoie de voi...
sa nu-mi sariti chiar toate in cap...
-
cory_helen, m-ai facut sa rad cu "puietul"! Esti tare simpatica! In ce societate traim, Doamne! Mai ales ma sperie gandul la viitor, in ce societate vor trai fetele mele. Le iubesc enorm, mi-ar fi fost cumplit fara ele. Vorbesc cu ele, Elly, suntem foarte apropiate, dar nici n-as vrea sa le incarc pe ele cu problemele mele. De plans, plang numai noaptea, in patul meu, sa nu ma vada fetele. Au nevoie de mine puternica, dar cateodata, ca acum, nu mai rezist. Am dus-o pe cea mica la scoala si mi-am luat un ziar cu multe anunturi de locuri de munca. Ma duc sa ma uit acuma. Mi-e lehamite. Va pup pe toate, sunteti niste femei extraordinare.
-
Anacarmen, ce studii ai? Stii limbi straine?
De ce nu incerci sa te angajezi intr-un minister? Sau la vreo autoritate, agentie, in subordinea vreunui minister? E drept ca nu sunt niste salarii exorbitante, insa nu este nici rau. Tu avand vechime mare, ai avea spor de vechime bunicel.
Aici nu conteaza asa de mult varsta, trebuie sa-ti depui dosarul cu ce se cere, atunci cand sunt organizate concursuri, sa inveti bibliografia respectiva si sa participi la examen (scris si interviu, de obicei).
Urmareste pe internet site-urile ministerelor, si vezi cand anunta concursuri!
Bafta multa!
PS: deocamdata eu sunt tanara, insa mi se pare si mie f nedreapta gandirea asta cu varsta...din moment ce varsta de pensionarea se tot mareste... -
Cryssi, multumiri pentru incurajari. Hai ca incep sa-mi mai revin datorita voua. Desi situatia e aceeasi. Si dmona, n-am studii superioare, mi-am sprijinit fostul sot sa le faca (aviz!), dar am cultura generala, citesc mult, stiu foarte bine limba franceza, stiu si lucrez cu placere la calculator, am studii medii economice (care ca nu-mi place deloc, deloc meseria asta vreau sa zic), arat si bine, am si destule alte calitati. Desigur si defecte, nu-s nicicum femeia perfecta. Numai ce mi-am enumerat calitatile si m-am mai inseninat. Revin mai spre seara pe aici. Faptul ca vorbesc cu voi, imi face foarte bine.
-
Prin ministere se scot la concurs si posturi pentru oameni cu studii medii.
Intra pe www.gov.ro si urmareste toate ministerele.....Vezi pe la MEC, la MIE parca aveau concurs pe studii medii...
Acum nu stiu eu exact in ce domeniu aplici tu si vrei sa te angajezi. Ti-am sugerat partea asta de administratie, pentru ca aici nu se pune mare accent pe varsta. -
hello mona, ce mai faci? te salut!
anacarmen, draga mea... ma bucur ca
te-am facut sa razi... sa stii ca mai sunt femei care si-au sprijinit sotul sa faca studii si apoi ... au patit ca tine... tata are o vorba: trece la capitolul experienta si mergi mai departe!!!!!!!
fruntea sus! ce nu stiu evele mai tinere... in sistemul de stat... pe la ministere - daca nu ai mai lucart in sistem poate sa nu se ia in seama vechimea... si nu prea se mai angajeaza personal cu studii medii. se tin cei existenti, se pensioneaza, si ... se angajeaza numai cu studii sperioare... asa cere ue... si noi ne conformam...
dar se poate draga mea sa-ti iei un atestat de contabilitate - revizor contabil sau ceva de genul asta si sa lucrezi de acasa pentru firme... sau poti incepe la firme de conta... sunt o multime in bucuresti si crede-ma pentru un contabil bun conteaza experienta si seriozitatea in primul rand... nu-si da lumea banii pe mana oricui...
mai scrie-ne si sper sa fie bine... poti sa-mi scrii si pe privat... corina. -
Si eu va pup pe toate. E ceva cumplit afara, sunt 30 si ceva de grade. N-am spus de unde sunt, sunt ieseanca. Frumosul oras de pe cele 7 coline (tocmai invatam cu cea mica la geografie si am ramas in priza!). Mi-a mai venit inima la loc, inca n-am gasit nimic, dar mi-am recapatat speranta. Cred ca mi-au prins foarte bine incurajarile voastre. Pana la urma oi gasi ceva acatarii, nu se poate altfel! Nu?