Nou loc de munca!

  •  
    • 2 mesaje
    19 Oct 2005, 10:13
    0 0
    Buna ! Eu sunt noua pe forum, insa as indrazni sa va cer ajutorul. De luni voi avea un nou loc de munca si sunt tare speriata. Ma apuca tremuratul numai cand ma gandesc ca in cateva zile, voi da piept cu dusmanul : : adica oameni noi, sediu nou, etc. Eu plec de la primul job din viata si credeti-ma ca am avut parte de o experienta destul de nefericita. Cand m-am angajat vedeam lucrurile tare roz si eram ferm convinsa ca intr-o companie destul de cunoscuta trebuie sa existe oameni profesionisti. Numai ca experienta mi-a demonstrat contrariul. Am avut parte de o atmosfera ingrozitoare la birou (care efectiv ma termina nervos) si de niste sefi care nu stiu ce inseamna bun-simt sau omenie. Care au ajuns sus pe pile si imediat cu s-au vazut o pozitie superioara au inceput sa-si dea importanta, latrand in gura mare in stanga si in dreapta. Am trecut si prin ciudata experienta in care o domnisoara (cea mai buna amica a managerului), studenta inca, cum a fost avansata a si incaput sa tipe si boscorodeasca persoane mai putin norocoase (dar cu masterat si burse in strainatate) si nu ma refer acum neaprat la mine. Si numai sa fii auzit ce cuvinte ii ieseau pe gura!!!!! Asa ca m-am pus pe treaba si mi-am cautat un nou job. Cred ca nervii mei contau mai mult decat banii asa ca mi-am gasit in alta parte cam pe aceiasi bani (o idee mai mult). Numai ca am ramas cu sechele de la vechiul loc de munca la care se adauga si acea teama de necunoscut (of fir-ar sa fie!!!!). Eu sunt o persoana mai timida (nu sunt salbatica, socializez usor cu oamenii, dar nu imi place sa ma bag in sufletul omului). Si ma tot gandesc ca poate o sa fie mai rau decat la vechiul job, ca poate nu o sa ma descurc, ca poate o sa am parte de sefi si mai rai, etc!!!! Banuiesc ca exista destul de multe Eve care si-au schimbat jobul, asa ca puteti sa-mi spuneti si mie cum e, cum sa fac fata temerilor ? Si cum trebuie sa te comporti la un nou loc de munca (asta ca sa fii apreciat si daca se poate sa avansezi!!!) ? Dati-mi niste sfaturi, va rog!!!
  •  
    • 1077 mesaje
    19 Oct 2005, 10:35
    0 0
    Agnes draghe, incearca sa nu mai fii atat de negativista! Optimismul trebuie sa te conduca. In fond atunci cand te-ai hotarat sa iti schimbi locul de munca, ai gasit ceva nou. Altii nu gasesc. De ce nu gandesti ca tot raul ala pe care l-ai suportat avea scopul ca sa-ti schimbi locul de munca si sa gasesti cebva mai bun? Cum sa te comporti? Fii tu insati, cat mai naturala, cauta sa fii atenta la relatiile dintre colegi si sa te integrezi, fara sa exagerezi... In mod cert, intuitia iti va spune cum sa reactionezi....Succes!
  •  
    • 601 mesaje
    19 Oct 2005, 10:49
    0 0
    Draga mea, te inteleg perfect si eu am trecut prin asta (si cred ca multe alte eve). Fii naturala dar usor rezervata la inceput, ca sa vezi care este atmosfera. Experienta mea, este urmatoarea: dupa 2-3 joburi cu atmosfera incendiara, am cautat sa ma interesez in timpul interviurilor despre atmosfera si colegi. A contat mult in ochii interviatorului si a apreciat ca nu-mi plac barfele si rautatile. La noul job a fost ok, dar la un moment dat s-a schimbat conducerea si o parte din colegi. haioasa calitate a celor noi, m-a facut sa caut alt job. Si l-am gasit, tot asa, conditionat de atmosfera. Daca la interviu mi s-ar fi spus ca este ceva in neregula cu colectivul, as fi renuntat imediat. De ce sa schimb niste nebuni cunoscuti pe unii necunoscuti? Din experienta mea de "om al muncii" (18 ani) am observat ca tonul il dau sefii. Daca ei au caracter, si angajatii vor trebui sa dea dovada de asta altfel, se autoelimina. Daca sefii "au probleme" isi vor recruta subalternii dupa modelul lor. Nu-i chiar o regula, dar de multe ori s-a adeverit.
    Tu fii curajoasa,naturala, dar observa pentru inceput care e "trendul" . Daca exista compatibilitate, norocul tau...
    Multa bafta!
  •  
    • 2 mesaje
    19 Oct 2005, 11:16
    0 0
    Nici nu stiti cat de mult va multumesc pt incurajari si rapunsuri. Poate ca intr-adevar par un pic cam pesimista, dar chiar imi este teama sa nu cumva sa nimeresc intr-o atmosfera identica cu cea de unde am plecat. Incerc sa gandesc pozitiv, sa imi bag in cap dictonul "schimbi locul, schimbi norocul", sa imi spun ca trebuie sa fie mai bine, dar temerile mele raman inca prezente. Sincera sa fiu nu prea am auzit de servicii unde atmosfera sa fie OK (nu nemaipomenita, doar OK). Mi-e cam teama de necunoscut, si de faptul ca poate nu o sa ma descurc, etc!!! M-am gandit si eu sa interb la un interviu despre colectiv, despre atmosfera, dar m-am temut sa nu se uite angajatorul la mine ca la masini straine si nici nu prea stiu cum sa pun problema.
    Eu la jobul de unde am plecat, am avut de a face numai cu invidii, intrigi, rautati, etc. Si cu cat oamenii aveau mai putin bun-simt, cu atat erau mai apreciati si promovati. Cu cat iti vedeai de treaba ta si munceai cat puteai de bine, cu atat se urla mai tare la tine. Nu as mai vrea sa trec prin asta. Imi doresc sa pot dezvolta o relatie armonioasa cu colegii, cu superiorii, etc. Sa pot sa cer ajutor sau informatii fara teama ca se va urla la mine ca sunt incompetenta, etc. Sa pot sa-mi spun punctul de vedere, fara teama ca apoi ma voi trezi persecutata. Si pentru asta trebuie sa imi dau si eu interesul, sa incerc sa imi cunosc colegii mai bine, indatoririle de serviciu, etc. Si sfaturile voastre mi-ar fii foarte utile.
  •  
    • 2103 mesaje
    19 Oct 2005, 11:23
    0 0
    draga Agnes,
    ma aflu cam in aceasi situatie; am fost nevoita (din cauza atmosferei generata de o sefa noua si geu de suportat) sa-mi dau demisia dupa aproape 3 ani, de la ultimul loc de munca pe care l-am iubit foarte mult; de fapt unde efectiv m-am despartit cu greu de colege; practic doar banii m-au motivat indeajuns ca sa plec de acolo pt ca mi-am spus ca pot sa o suport daca o ignor si daca-mi stabilesc f bine ca "asa e ea si n-am ce-i cere".In felul asta nu ma va surprinde nimic venind din partea ei.
    Sunt o persoana care poate trece cu vederea prostia in general, insa asociata cu aroganta .. e alta treaba si nu pot sa suport prostii aroganti si mai ales sefii prosti si aroganti.
    Am avut o oferta din alta parte de ceva timp (4 luni mai exact) si am ales sa nu ma duc imediat, numai pt faptul ca iubeam actualul loc de munca jobul si colegii.
    Cand aceasta oferta s-a marit si materializat in forma unui contract f bine pus la punct n-am mai putut ingora si am decis sa plec lasand multa lume nedumerita.
    Actualul loc de munca este groaznic, jobul este cu mult sub ceea ce stiu eu sa fac, deci am simtit din prima zi ca ma plafonez insa colectivul este low low low si am avut un asa "cultural shock" incat nici acum nu-mi vine sa cred ca fac parte din acest loc de munca atat de bine vazut din afara. Nu-mi ramane decat satisfactia banilor si gandul ca in maxim 2 ani voi pleca si de aici.
    Orice inceput e greu, deci nu te speria, acorda-ti o perioada de acomodare, peste tot ai ceva de invatat si incearca sa fii cat mai imaprtiala; faptul ca esti mai retinuta iti poate fi de mare folos.
    Bafta cu noul sef/sefa si vino si povesteste-ne cum a fost prima zi
  •  
    • 2103 mesaje
    19 Oct 2005, 11:56
    0 0
    yardley, ai foarte mare dreptate cu faptul ca sefii incep tonul; acelasi lucru l-am observat si eu; cu cat seful are o atitudine mai "apriga" in sensul ca urla la angajati, barfeste vrute si nevrute, isi arata adevaratul temperament fata de toata lumea, inclusiv clienti, cu atat cei subordonati lui, spre ex; un manager asistent, sau un supervizor vor avea aceeasi atitudine fata de ceilalti colegi si de multe ori aceasta atitudine se intinde pana la atitudinea personalului fata de clientela.
    Sunt atat de multe locurle unde am observat o asemenea ierarhie de "bad temper" implicit de "bad management" incat ma mir cum de unii mai sunt "in business".
    In acest sens eu prefer sa am o pozitie cat mai departe de vreun sef, iar despre conceptul de team player nici nu poate fi vorba; este aproape inexistent iar eu una nu-s un bun team player pt ca sunt prea comoda ca sa raspund de prostia sau lenea altuia si in special urasc prelegerile legate de cine stie ce failure, in general a altuia in afara de mine; mai urasc sa dau mura in gura la nesfarsit colegilor care-s prea lenesi sa bage in cap un anume task- sa zicem. La ulimul loc de munca nu si-a pus nimeni vreodata problema sa invete partile complicate ale jobului, pt ca eram totdeuna "on hand", cand au auzit ca plec, una din colege a si spus in gluma ca "vine si ea cu mine" iar alta m-a rugat sa raman "on call" in caz ca au probleme..... toate in gluma desigur insa am ramas on call, adica ele ma suna de cate ori au ceva ce nu pot rezolva si normal sefa nu stie ca deh "such's life".
    Nu-s un bun team player, dar pot fi, o vreme oricum, nu la nesfarsit.
    Pt sefii in general eu as avea un mare sfat de dat;" put a lid on your temper" un sef care incepe si urla la "necompetenti" are din start o problema de mamagement si implicit si- o recunoaste public; ceea ce nu e de dorit.