Ce ati visat si ce ati ajuns
-
0 0eu am visat intotdeauna la o cariera de medic dar nu-mi place sa tocesc, iar la medicina e...de toceala. Insa inclinatie de mica am avut spre partea artistica: muzica in primul rand, teatru etc. M-am remarcat inca de pe la gradi dar cand urmau ai mei sa ma inscrie la scoala, au vrut o scoala de muzica. din pacate - pentru mine - scoala de muzica pe atunci era pe la gara de nord si nu avea cine sa ma duca. nici parintii posibilitati materiale pt. a angaja pe cineva care sa o faca. asa ca...viata mea a luat-o pe un drum gresit. vesnic cicalita de ai mei sa urmez cutare liceu ( ca e de viitor) sau cutare facultate, m-au adus in situatia in care sunt acum, cand fac ce nu-mi place si nu ma caracterizeaza. de fapt jobul de acum e frumos, interesant, dar au avut grija altii prin rautatea, invidia si deci prostia lor sa ma faca sa-mi fie scarba sa vin la servici.
nu am avut norocul ala chior sa dau peste omul potrivit la locul potrivit...
voi ce ati visat ? v-ati indeplinit visul in ceea ce priveste cariera?
as urma fara indoiala ATF-ul daca s-ar intra pe bune!
"Nu exista geniu fara un dram de nebunie" Aristotel -
Eu nu cred ca e prea tarziu sa lucrezi ceva ce sa iti placa! Daca am sta sa calculam cred ca ne-am ingrozi cand am descoperi cat timp petrecem cu familia si cat petrecem la serviciu. Macar sa ne placa, sa nu ajungem cu dureri de cap si cu frustrari acasa (afectandu-ne astfel si viata de familie).
Imi amintesc de o emisiune in care era vorba de o batrana de vreo 70 de ani care pornise la varsta asta o afacere, dar nu de orice fel, ci o afacere cu calculatoare, internet - chestii de astea. -
M-am visat ziarist si am ajuns contabil (ce-i drept expert)... Ma amuza sa vad reactia de stupoare a celor care ma cunosteau in adolescenta si care descopera ocupatia pe care o am acum!
Nu sunt nefericita pentru ca fac ceea ce fac.Am un sentiment de respect fata de meseria din care-mi castig painea, chiar daca stiu ca nu m-am nascut pentru a o practica.Vorba ardeleanului: "daca-i musai, cu placere!"
Esential mi se pare nu sa caut vinovati pentru ceea ce n-am realizat cat sa ma bucur de ceea ce am.Iar daca n-am, sa fac ce trebuie sa fac ca sa am. -
Cand eram prin clasele I-IV imi doream cu disperare sa fiu invatatoare. Si acum parca ma mai atrage meseria asta, fiindca iubesc copilasii, dar mama mea fiind profesoara m-a facut sa-mi schimb radical parerea despre aceasta meserie!Si pe buna dreptate...
Apoi, pana prin clasa a 11-a, speram sa ajung un avocat de prestigiu,vis la care am renuntat cand m-a atacat un tigan in lift, mi-a dat 2 pumni si mi-a furat tot ce aveam la mine.Atunci m-am gandit ca un avocat i-ar fi luat apararea unui astfel de individ si m-am lecuit si de asta. Azi tot la drept sper sa intru (mai am putin pana la admitere...ufff, si sper sa termin cu bine!),dar nu ma mai vad avocat, ci notar! Acum,ce-oi fi peste 10 ani...ramane de vazut!
-
numa' legislatia muncii si aia fiscala si tot iti dau de munca pt 3 vietzi de azi inainte...
eu cand eram mica nu mai stiu ce voiam sa fiu - cre'ca pe la politie ceva la academie. dupa, am ales cibernetica - si a fost mariaj din interes (stiam ca se castiga bani multi dupa si ca e un mediu f dur, concurential si ca esit "over" la 30 de ani) sfarsit cu o mare dragoste - nu stiu ce alta meserie decat informatica mi s-ar fi potrivit mai bine -
Cand eram de varsta gradinitei voiam sa ma fac ospatarita. Imi placea mie de alea cu sortulet alb care veneau cu farfuriile in echilibru, imi dadeau cico si prajituri la desert si la sfarsit imi faceau si bigi-bigi (ca eram simpatica
).
Pe urma am vrut sa fiu invatatoare, ca-mi placea de invatatoarea mea.
Dupa aia am vrut profa de romana, tot asa, ca-mi placea de una.
In urmatoarea etapa am vrut sa devin culegator de plante de leac in jungla amazoniana.
Acum fac DTP si visez ca la pensie sa ma stabilesc la tara unde sa ma apuc de albinarit si de dresat cainii vecinilor.
-
Cand eram mica imi doream sa ajung olar. Ma fascinau lutul si ce iesea din el. Apoi mi-am dorit o cariera ca artist plastic, aveam veleitati in domeniu. Chiar am lucrat multe hainute unicat pt. mine si prietene. Acum...sunt broker pe bursa. Unde dai si unde crapa. Partea artistica a ramas un hobbi... de care n-am timp.
-
Copil fiind, imi doream sa ajung detectiv. Mi se parea interesant ca iti poti baga nasul peste tot, sa tot descoperi secrete si sa dezlegi mistere. In timpul scolii generale ma gandeam ca imi sta bine scriitoare sau pictorita, petreceam mult timp de una singura pictand sau scriind povestioare.
La sfarsitul liceului ma gandeam sa dau la psihologie, dar a invins fizica, la asta ma pricepeam mai bine. Dupa cativa ani de jucat in fizica, mi-am dat seama ca nu e de mine, asa ca o sa ma fac inginera, imediat ce-mi vino contractul ala de munca.
Si asta nu e tot: de cand cu Canon-ul, mi-am descoperit pasiunea pentru fotografie, care sper sa ma tina mai mult decat celelalte. -
Initial, pe la varsta gradinitei, vroam sa ma fac muncitoare santierista de camine de copii, mi se parea cool sa stai toata ziua/saptamana la gradi, fara parinti!
In liceu am avut o faza de ziarista, inabusita scurt de parinti, ca era pe vremea lui Ceasca si trebuia sa mananci mult..., dupa care medic, aveam eu o slabiciune secreta pt. un baiat care chiar a ajuns medic. Aprobat, meditat, incercat, cazut de doua ori, asa ca am aterizat ca pe Marte la chimie industriala, de unde am plecat rapid in martie '90, dupa ce am citit un anunt pe strada, si m-am facut controlor de trafic, ca o exemplificare a zicalei "la barza chioara ii face Dumnezeu cuib".
Nu pot sa cred ca am avut norocul chior sa nimeresc pe o meserie pe care o iubesc de parca ar fi o prietena din tinerete.
Morala mea: prin incercari repetate se ajunge la rezultatul corect!