cariera- inceput sfarsit ? la 40-45 ani
-
0 0Ce mai poate face o femeie cu studii superioare in IT, cu ceva informatii in IT (mai mult de domeniul trecutului decat al prezentului), singura, la 40 si ceva de ani, si pe deasupra si in provincie. Nici nu poate gasi nimic nici nu se poate pensiona, poate doar sa-si ia un loc la cimitir?
Sau sa se puna "cu burta pe carte" si sa invete ce se mai cere acum in IT. Chiar si asa mai o angajeaza cineva? -
Mesajul tau m-a atins teribil, draga Laura...
La 40-45 de ani viata nu se termina!!!
La 40 ani viata poate incepe, se poate schimba shi lua o intorsatura pozitiva!!
Eshti o femeie matura shi ai acest atuu fatza de cei mai tineri...Ai trecut deja prin viatza shi shtii ca ea nu e tocmai "lesne" pt nimeni...Crezi ca eshti singura care crezi ca nu prea vezi rostul lui "maine"???
Te simtzi sau chiar eshti singura...Potzi sa inchei cu singuratatea!!! Du-te shi adopta un copil...sau doar tzine-l la tine 2 zile...Nu ai idee cate minuni poate face un copil..pe langa nelipsitele responsabilitatzi pe care impliciut tzi le asumi...NU vorbesc din carzti...Am trecut prin muuulte shi shtiu ce inseamna ca "cazi" shi sa nu ai de ce sa te agatzi...Viatza e un drum lung shi greu...dar exista loc de bucurii pentru fiecare...shi crede-ma, eu caut bucuria..in ochiii unui copil, intr-o vorba buna spusa celui de langa mine, in primavara care la mine tocmai se "revarsa"...
Am luat viata de la capat aici in canada...De la ZERO...Alta meserie, altzi oameni....shi trebuie sa mearga!!!!
Pune shi tu un punct la ceea ce a fost urat in viatza ta ...spune-tzi maine dimineatza" viata mea incepe azi".... -
Dumnezeule mare, Laura ! Unde esti in Romania, ca n-am inteles ? Ca si vanessa pe care o-ndragesc, iti spun - viata nu s-a sfarsit la 40 de ani ! Se sfarseste o perioada de viata,care n-o fi fost tocmai buna, dar mai cred ca o femeie poate renaste din propria-i cenusa, daca are incredere in ea si-n Dumnezeu. Sa stii - cu credinta treci muntii - si nu-i o vorba-n vant! Ai experienta, ai studii, dar ai 40 de ani - scrie pe tine sau in suflet ? Hai,treci la treaba, gaseste-ti ceva , un hobby, iar daca esti singura, eu ti-as propune sa-ti faci un profile si sa-ti cauti un sot,chiar in strainatate. Acest lucru te va remonta si in momentul cand chiar vei vedea ca esti in atentia cuiva, si mai ales ai niste perspective inedite, ai sa vezi cum te vei simti. Mult succes !
-
Laura,
Eu am ramas singura cu un copil de 13 ani la 37 ani si am ramas si fara nimic( nici in ziua de azi nu am facut partajul). Fara casa, fara servici, fara sa mai vad o raza de lumina in fata mea. Singurul avantaj a fost faptul ca am fost co laboratoarea unei societati mari de Brokeraj care tocmai a considerat ca in micul orasel de provincie nu mai are nevoie de filiala( deci am ramas fara servici) dar sediul in care am lucrat imi ramanea mie spre inchiriere. Ce puteam sa fac acolo?
Pozitie ultaracentrala dar si chiria pe masura. Primul pas a fost sa imi fac societate( cu chiu cu vai am scos banii pt aceasta de la mizerabilul meu sot care avea de intretinut o amanta tanara).
Apoi am mers la o societate care vindea calculatoare si care era si provider de internet( unul din asociati era fost coleg al ex sotului meu si am pastrat in timp legatura)si le-am propus sa-mi dea calculatoarele si internetul si eu sa ma ocup de totata afacerea care era un club internet. Mentionez ca eu nu am studii superioare si stiam atunci sa folosesc la calculator doar Word-ul si excelul si eventual cum sa-l inchid si cum sa-l deschid.In afacere faceam jumate jumate cu acea firma dupa ce scadeam toate cheltuielile.
Deci am intat in afacere cu 5 birouri si vreo 7-8 scaune, un sediu inchiariat in buricul targului si cu muuuuult curaj si de ce sa nu recunosc si cu ceva inconstienta pt ca nu stian ce ma asteapta in totalitate. Cert este ca am trecut prin multe greutai dar am lucrat foate corect mai ales cu firma asociata.Am strans muuult din dinti si Acum am calculatoarele mele in mare parte. Nu mai sunt asociata cu ei dar sa nu crezi ca am inselat ci doar i-am facut sa inteleaga ca mai mult castiga daca imi inchiriaza cateza calculatoare si imi fac abonament lunar la ei pt internet. Nu sunt ei cei mai buni provideri dar pt ca am lucrat foarte corect in perioada de asociere ma mai astepata cu banii daca mai am probleme financiare intr-o luna. Actualul sot imi face service-ul la calculatoare ( asta e lata poveste )
Asa ca pune-ti mintea la contributie si foloseste-ti toate cunostintele pe care le ai( ma refer aici si la persoane) si fa ceva ca timpul nu ne iarta si e cam greu intradevar dar important e sa nu te lasi.
Multa bafta -
LAuraOli ...nu dispera...Niciodata nu e prea tarziu sa o iei de la capt...
Daca ramai fara serviciu...viata nu se termina nici la 30, nici la 40, nici la 50....si daca vrei tu...nici la 60,70...
Iti dau cateva exemple de oameni care au luat-o de la capat.
Acum 2 ani am fost preparator la Univ Pitesti, Catedra de Informatica.Am sustinut niste laboratoare de informatica pt anul 2,Administratie Publica.
Vreau sa-ti spun...ca doar 20 din 95 de oameni erau sub 30 de ani.
Ceilalti..marea majoritate erau trecuti de 35 de ani.
Cei mai in varsta..era un domn de 48 de ani si o doamna de 47 de ani.
Si pentru mine erau cei mai deosebiti.
Erau atat de plini de viata si de pofta de a invata ceva nou...cum rar am mai intalnit.
La inceput am avut un soc, cand la 23 de ani(de abia terminasem facultatea) m-am vazut nevoita sa predau uor studenti care aveau si de doua ori varsta mea.
Au fost o lectie de viata pentru mine acele luni in care am sustinut acele laboratoare....
Am avut posibilitatea sa cunosc niste oameni..care in tinerete nu au avut posibilitatea sa urmeze o facultate...dar care nu au renuntat la visul lor...sau pierzandu-si locul de munca...au avut curajul s-o ia de la capat..si sa invete alceva.
Vreau sa-ti spun...ca studentii mai tineri..nu erau atat de interesati sa invete, precum cei mai in varsta...
Imi spuneau ca le-a fost putin mai greu in primul an(atunci erau in anul 2) sa se adapteze cu ritmul de invatat si cu cantitatea impresionanta a materiei....dar s-au obisnuit.
Si asta pentru ca erau f seriosi, seriozitate datorata si varstei inaintate...si probabil si motivatiei mult mai puternice...
A fost un exercitiu pentru minte ...si si-au divedit ca nimik nu e imposibil.
Am ramas impresionata...sa intalnesc atatia oameni la un loc...care impotriva varstei inaintate....nu au considerat ca e prea tarziu ca viata lor sa se schimbe...si care visau la ceva mai bun pentru ei.
Erau femei maritate, cu copii mici, cu serviciu ..dar care nu au lipsit niciodata de la laboratoare...si care niciodata nu au venit cu tema de laborator neefectuata.
Important este sa ai incredere in tine...si sa nu te declari niciodata invinsa...mai ales fata de tine insati.Poate este greu...dar totul este posibil...
Mi-au mi-au dovedit-o oamenii aceia minunati.. -
Nu ai de ce sa-mi multumesti camaromaria pentru ca oamenii aia intradevar erau demni de admiratia oricui..nu numai a mea.
isi doreau sa aibe cunostinte despre calculatoare,informatica...pentru ca sunt de actualitate...si stiu ca acest lucru i-ar ajuta foarte mult.
Si da..stiu sa aprecieze valoarea banului...
Pentru ca ei munceau sa-si plateasca acele taxe(si nu parintii, ca in cazul marii majoritati a studentilor tineri).Si le era greu..pentru ca trebuiau sa faca fata atat indatoririlor de acasa,serviciu facultate...
Pentru cineva cu studii in informatica..e si pacat sa spui ca, cariera se termina la 40 de ani..
Intradevar..e greu..pt ca trebuie sa fii la curent tot timpul cu ce e nou...dar nu este imposibil...Trebuie numai sa-ti doresti sa stii cat mai multe...si nu sa gasesti o scuza...ca ai 40,50 de ani..si nu mai e cazul sa mai inveti...
Este pacat...
Mie oamenii aia mi-au dovedit..ca sunt dornici si capabili sa invete..desi aveau o varsta.Ca se poate...numai sa vrei asta...sa fii puternic motivat.
Si in domeniul informaticii trebuie sa fii puternic motivat, sa vrei sa fii mereu la curent cu noutatile.