esec profesional
-
0 0Nici nu stiu cum sa incep insa am nevoie sa vorbesc. Am plecat de 6 ani din tara pentru o viata mai buna, am devenit mama, suntem o familie si-i multumesc lui Dumnezeu pt asta. In urma cu 3 ani am decis sa-mi schimb domeniul. Recunosc ca nu stiam sigur ce vreau dar am ales sa studiez in sanatate..3 ani pt a deveni asistenta medicala in Canada...sunt la al doilea job si tot ce vad e tristete, nemultumire, frica de o raspundere prea mare pe care nu o pot tine sub control. La scoala am stralucit la munca esuez lamentabil..am 34 de ani si professional simt ca am esuat. Nu-mi place meseria asta, prea multa suferinta, responsabilitate enorma, mereu cu frica sa nu gresesc...si nu stiu incotro s-o apuc -
Steph, medicina e cea mai frumoasa meserie, strict dpdv personal, dar tu nu ai chemare, e simplu, renunti la job-ul asta si faci ce-ti place sau daca nu se poate, faci ce iti creeaza cat de cat o liniste psihica. Pt medicina tr sa fii dur, capabil sa alini durerea si suferinta unui pacient in primul rand prin vorbe, conteaza, ori asta nu reusesti decat daca-ti place mult ceea ce faci, daca preiei o parte din suferinta bolnavului, iar mai apoi cand ajungi acasa sa reusesti sa te deconectezi in proportie cat mai mare de tot ce-i legat de spital. Sunt persoane care privesc suferinte si dureri imense, mai ales la urgente, cu compasiune, trateaza cu delicatete, dar sunt bazati pe meserie, au daruire si chemare pt bransa asta si mai ales psihicul sunt atuul lor principal. Frica, nelinistea, nu duc la nimic bun. E bine ca ai facut scoala asta pt familia ta, o sa-ti prinda bine, dar sfatul meu e sa renunti. Eu ador meseria asta. Intr-o alta viata voi fi dr. chirurg
-
Multumesc pentru mesaje, nu stiu daca sunt pregatita sa renunt asa usor. Mi-e greu, recunosc, inceputurile sunt grele in orice meserie, asa ma incurajez uneori. Stagiile facute in colegiu nu seamana cu munca efectiva , acum am toata responsabilitatea in maini... mai analizez, mai astept, mai caut
-
Ok vis, poate nu m-am facut inteleasa im mesaj app de cuvantul dur, hai sa incerc sa fac mai transparenta opinia mea. Sunt f multi medici care imbratiseaza cariera asta din varii motive, mai putin din placere. Si asta o simte un pacient din prima sau zvonurile circula, la cat de bun e sau nu ca medic. La partea cu duritatea m-am referit sa nu intri in panica, sa-ti pastrezi calmul, sa fii cu sange rece mai popular. Iar la vorbe, conteaza enorm cum tratezi un pacient, e caldura si modestia cu care vorbeste, faptul ca omul simte ca poate avea incredere, psihicul bolnavului fiind ajutat prin vorbe bune de incurajare, lucreaza subtil dar ferm spre insanatosire. Exista o speranta, impletita cu credinta care ii da puteri. Si chiar daca nu crezi e cat se poate de adevarat. Mai mult nu stiu cum sa explic, e un sentiment ca atunci cand tu ca si pacient te simti o ruda apropiata medicului. Puterea rugaciunii, puterea cuvantului, puterea gandului....cam pe acolo.
-
Steph, inseamna ca tie iti place ce faci, doar ca te simti coplesita de raspunderea uriasa fiind vorba de viata unui om ceea ce e un lucru normal la inceput. Fiind la inceput, nu te speria, incet incet prinzi incredere in tine. Sangele si tipetele nu trebuie sa te sperie, concentreaza-te doar pe ce ai de facut in prima faza. Eu credeam ca nu-ti place deloc ce faci, dar o sa vezi ca implicarea ta sufleteasca iti va aduce satisfactii imense cand vezi bucuria si multumirea din ochii bolnavilor. Daca-ti place nu renunta. Detest un medic care n-are chemare si drag de aceasta meserie binecuvantata. Chiar si la asistente se simte daca le place meseria lor sau o fac doar pt bani.
-
-
-
stephannie said:Nici nu stiu cum sa incep insa am nevoie sa vorbesc. Am plecat de 6 ani din tara pentru o viata mai buna, am devenit mama, suntem o familie si-i multumesc lui Dumnezeu pt asta. In urma cu 3 ani am decis sa-mi schimb domeniul. Recunosc ca nu stiam sigur ce vreau dar am ales sa studiez in sanatate..3 ani pt a deveni asistenta medicala in Canada...sunt la al doilea job si tot ce vad e tristete, nemultumire, frica de o raspundere prea mare pe care nu o pot tine sub control. La scoala am stralucit la munca esuez lamentabil..am 34 de ani si professional simt ca am esuat. Nu-mi place meseria asta, prea multa suferinta, responsabilitate enorma, mereu cu frica sa nu gresesc...si nu stiu incotro s-o apuc
Lipsa de incredere in tine este problema cea mai mare.
Poti sa incerci sa te autocontrolezi si sa-ti impui sa respecti procedurile medicale ca la carte, in felul asta evitand sa faci greseli, orirenunti la jobul asta stresant, daca simti ca nu poti face fata.
Intr-adevar, jobul de asistent medical nu este pentru oricine, ori ai sange rece, ori ai o dedicatie nativa pentru ingrijire.
Daca tu nu esti nascuta sa faci asta, mai devreme sau mai tarziu vei claca. Acum ai stresul cat casa si poate este bine sa te intorci la prima profesie, daca este fara implicatie umana.
Stiu un caz, unde dupa o viata de contabilitate, s-a decis sa renunte la munca asta de folosit creierul, era f stresanta, sa faci taxele oamenilor sau companiilor, sa ai raspundere masiva, pentru ca,la un moment dat nu a mai putut suporta stresul, ca atare dupa 30 de ani de profesat ca exert contabil si de taxe, a renuntat definitiv la job si s-a apucat de gradinarit.
Spunea ca-i fericita si relaxata, ca-i place ce face, ca nu-i stres deloc si ca i-a ajuns sa traiasca cu frica in san, daca a calculat corect, faca nu vine fiscul dupa ea, daca a pus procentajele corecte si asa mai departe.
Ca si femeia aia, iti spun ca-i bine sa faci in viata ceea ce-ti place , ceea ce te face fericita si ceea ce nu-ti da stres.
Ai o familie, un copil si vrei sa ai o viata linistita si fericita alaturi de ei, in cazul asta, cred ca-i mai bine sa ai o slujba fara stres, ca-i si asa stresant sa fii emigrant si sa traiesti printre straini, macar sa fii fericita cu ce ai deja si sa fii sanatoasa sa poti sa le fii alaturi celor dragi. -
Maricon, m-ai facut sa zambesc... de fapt, problema mea cea mare e lipsa de experienta dar lucrez la asta!
Acest mesaj a fost editat de către stephannie: