Mari şi autentice vedete ale sportului românesc în anii ’30!

Ziarele acelor ani păstrau spaţii generoase pentru rubricile sportive, la fel de citite că şi în zilele noastre, dar rubricile cu iz de scandal sau ştirile “senzaţionale” sau

Ziarele acelor ani păstrau spaţii generoase pentru rubricile sportive, la fel de citite că şi în zilele noastre, dar rubricile cu iz de scandal sau ştirile “senzaţionale” sau “fabuloase” lipseau cu desăvârşire, chiar dacă unele evenimente poate că ar fi meritat să facă parte din această actuală categorie…şi ne gândim aici la povestea primei femei-pilot din România, poveste pe care o găsim câteva rânduri mai jos.

Chiar şi manieră în care erau relatate meciurile de box sau abilitatea ziaristului de a stoarce totul la un interviu cu o mare vedetă din fotbal, pot fi şi azi lecţii de jurnalism, iar limbajul acelor ani e chiar savuros! Să descoperim azi, foarte pe scurt,  destinul cu adevărat extraordinar a doi mari sportivi români de atunci!

Într-o prima reproducere (foto 1) găsim relatarea unui meci de box a unuia dintre cei mai mari campioni ai României, Toma Aurel, născut la Babadag şi plecat în lume să bată tot….şi întradevăr, ca profesionist câştigă de două ori centura europeană , iar în Statele Unite boxează şi-i bate pe cei mai mari campioni de atunci, nu numai la categoria lui, cocoş, ci şi la trepte superioare de greutate aşa cum cereau promotorii acelor vremuri.

A fost primul şi singurul boxer român care a evoluat în celebra Madison Square Garden din New-York.

În timpul războiului se înrolează în armata americană şi participă la debarcarea din Normandia. Se stabileşte în SUA, se confruntă cu mari probleme de sănătate, devine amnezic şi confuz, iar pe acest fond moare lovit de o maşină în 1980, la vârstă de 69 de ani. Dar cât a fost în glorie a fost un mare campion, o mare şi autentică vedetă

Foto 2 este tot un articol cu subiect pugilistic, este avancronica unei gale de box deosebite, în care eroul nostru, Toma Aurel încerca să-şi redobândească centura europeană. Gala, desfăşurată pe Arena Venus, era o ocazie şi pentru alte nume grele din boxul de atunci să-şi confirme valoarea, nume ca Lucian Popescu sau Gh.

Popescu.

În foto 3  o avem prezentă pe Smaranda Brăescu, prima femeie-pilot din România, cu jurnalul ei de bord  din timpul zborului Bucureşti-Roma, zbor care avea punct final Tripoli.

Smaranda Brăescu a fost şi prima femeie din România care a sărit cu paraşuta şi una dintre primele din lume. În orice caz cea mai bună timp de vreo…20 de ani, fiind campioană europenă în 1931 şi campioană mondială în 1932, când în Statele Unite, la Sacramento a sărit de la peste 7200 de metri, record ce a fost bătut abia în anii ’50 de… un bărbat! Era şi ea o autentică şi imensă vedetă!

În timpul războiului se înrolează în armată şi cu faimoasa Escadrilă Albă , avioane ale Crucii Roşii vopsite în alb, execută misiuni uluitoare pe Frontul de Est.

Pentru simpatii legionaro-naţionaliste este condamnată de comunişti şi nici până în ziua de azi nu se ştie cum, când şi unde a dispărut!

Atât cât permite calitatea reproducerii, sperăm să apreciaţi stilul narativ sincer şi plin de emoţie, emoţie şi suspans trăite de pilotul Smaranda Brăescu in zborul Bucuresti-Roma.

clement-peter
clement-peter
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod