sa imi traiesc viata sau sa imi asigur viitorul ?
-
0 0Buna,
Incep scurt, am 26 de ani , o relatie de 8 ani si de 6 stau cu prietenul in casa . Impreuna am terminat faculatati si lucram, am avut relatia perfecta pana acum 2 saptamani, ne intelegeam perfect, el ma rasfata, planuri serioase, implicat parinti in relatia noastra din ce in ce mai mult ca deh ...
Eu m-am mutat la alta companie si mai pe scurt la petrecerea companiei am dansat foarte mare parte din timp cu acelasi baiat si am inceput sa ma indragostesc de el. Sincer nici eu nu stiu daca ii pot spune indragostit , cer e ca ma gandesc numai si numai la el , il caut cu privirea imi e greu la munca cand nu e langa mine si imi bate tare inima cand sta langa mine pe balcon la tigara. El a incercat sa se dea la mine dar de la party are momente cand e distant sau cand bate apropouri pentru viitoarele party-uri si asa mai departe.
Eu am ajuns in punctul in care sa ii cer prietenului fie sa ma mut fie sa ne despartim si intr-un fel ma intristeaza gandul ca eu chiar as fii pregatita pentru o despartire fie sau nu pentru baiatul de la munca. Ma simt de parca as avea 20 de ani , independenta si vreau sa merg prin cluburi , sa stau singura si flirtez cu alti barbati, sa nu am grija nimanui, dar in egoismul meu as vreau si o portita de intoarcere paradoxal ,nu?
Nu stiu unde naiba a disparut iubirea peste noapte, si nu stiu daca pot avea incredere in cel de la munca , desi e mai mare cu doi ani ca mine nu are nici pe departe caracterul matur al prietenului meu.
Nu stiu daca pot da cu piciorul la ce am avut cu prietenul meu pana acum , in urma cu 6 luni eram disperata de martis iar acum dupa fuga in alta chirie. Ati trecut si voi prin asta dupa o relatie atat de lunga? cum au venit fluturasii or sa si plece? si ce naiba sa fac cu baiatul de la munca ? eu nu ma pot detasa de el , desi este extrem de neprofesonal si aiurea sa te "cuplezi" cu colegii de serviciu ?
HELP
Acest mesaj a fost editat de către Mariana333: -
-
Mariana333 said:Buna,
Incep scurt, am 26 de ani , o relatie de 8 ani si de 6 stau cu prietenul in casa . Impreuna am terminat faculatati si lucram, am avut relatia perfectaAcu' vreo 5 ani te plangeai ca nu prea il iubesti, ca nu stii daca o sa aveti un viitor impreuna....nu prea vad perfectiune.
Si cum sa stai atatia ani cu cineva pe care nu-l iubesti!!?
-
Fete de-astea, care te lasa cand ti-e lumea mai draga si se duc dupa alta "caroserie" mai aratoasa, e plina lumea! Nici cu barbatii seriosi situatia nu e mai roz! Tentatiile sunt mari, constiinta, iubirea, devotamentul - cuvinte necunoscute, marfa nevandabila - moralitatea tinde spre zero, ce sa mai ceri?
Nu-l iubeste nici pe unul, nici pe celalalt! Daca ar aparea alt Fat-Frumos in zona, l-ar parasi pe colegul de serviciu fara regrete! -
Mariana333 said:Buna,
Incep scurt, am 26 de ani , o relatie de 8 ani si de 6 stau cu prietenul in casa . Impreuna am terminat faculatati si lucram, am avut relatia perfecta pana acum 2 saptamani, ne intelegeam perfect, el ma rasfata, planuri serioase, implicat parinti in relatia noastra din ce in ce mai mult ca deh ...
Eu m-am mutat la alta companie si mai pe scurt la petrecerea companiei am dansat foarte mare parte din timp cu acelasi baiat si am inceput sa ma indragostesc de el. Sincer nici eu nu stiu daca ii pot spune indragostit , cer e ca ma gandesc numai si numai la el , il caut cu privirea imi e greu la munca cand nu e langa mine si imi bate tare inima cand sta langa mine pe balcon la tigara. El a incercat sa se dea la mine dar de la party are momente cand e distant sau cand bate apropouri pentru viitoarele party-uri si asa mai departe.
Eu am ajuns in punctul in care sa ii cer prietenului fie sa ma mut fie sa ne despartim si intr-un fel ma intristeaza gandul ca eu chiar as fii pregatita pentru o despartire fie sau nu pentru baiatul de la munca. Ma simt de parca as avea 20 de ani , independenta si vreau sa merg prin cluburi , sa stau singura si flirtez cu alti barbati, sa nu am grija nimanui, dar in egoismul meu as vreau si o portita de intoarcere paradoxal ,nu?
Nu stiu unde naiba a disparut iubirea peste noapte, si nu stiu daca pot avea incredere in cel de la munca , desi e mai mare cu doi ani ca mine nu are nici pe departe caracterul matur al prietenului meu.
Nu stiu daca pot da cu piciorul la ce am avut cu prietenul meu pana acum , in urma cu 6 luni eram disperata de martis iar acum dupa fuga in alta chirie. Ati trecut si voi prin asta dupa o relatie atat de lunga? cum au venit fluturasii or sa si plece? si ce naiba sa fac cu baiatul de la munca ? eu nu ma pot detasa de el , desi este extrem de neprofesonal si aiurea sa te "cuplezi" cu colegii de serviciu ?
HELP
Draga mea, mie mi se pare foarte normal si firesc ce ti se intampla. La 26 de ani, cu iubit de la 18, intrati prematur in fazele serioase de mutat impreuna si vorbit de casnicie, niciunul neavand sansa de a-si fi trait nebuniile tineretii... E firesc. Si nu cred ca ar trebui sa te invinovatesti deloc pentru asta, atata timp cat gandurile tale n-au mers mai departe si nu ai tradat pe nimeni. Chestiile astea sunt de obicei un mod al vietii de a te confrunta cu ceea ce iti doresti cu adevarat, si reprezinta un test de sinceritate fata de tine si fata de celalalt, si mai ales un gest de curaj. Da, a-ti urma nevoia fireasca si naturala de a-ti trai tineretea in anii cei mai frumosi, de a fi libera sa umbli, sa calatoresti, sa fii independenta, sa flirtezi, este un act de curaj, pentru ca renunti la comfortul si stabilitatea relatiei curente.
Eu nu cred ca este nimic gresit aici, ci un test de maturitate. Ce faci cu un astfel de insight? Cum il tratezi pe cel de langa tine, pentru a te asigura ca nu il ranesti? Cum te tratezi pe tine insati, cat de mult te pretuiesti sa iti oferi tie ceea ce iti doresti, asumandu-ti responsabilitatea pentru dorintele tale, ca un adult?
Cand dezvolti un crush din asta pe altcineva (total firesc, se intampla mereu in relatii, conteaza insa ce faci cu acel crush) este un semnal de atentie ca poate relatia ta nu e chiar atat de perfecta, indiferent daca partenerul nu iti greseste cu nimic, ci pentru ca o astfel de relatie nu mai corespunde poate nevoilor tale, desi a corespuns undeva in trecut la un moment dat. In situatiile astea, cel mai demn si etic este sa fii sincera si fata de tine, si fata de celalalt, si sa nu tii omul incurcat degeaba tu visand la independenta. Si sa iti oferi independenta pe care o doresti atat de mult. Nu ai dori-o atat de tare daca pentru tine ar fi mai important comfortul de acum, altfel nici nu ti-ar trece asa ceva prin minte.
Ti-e teama sa renunti la siguranta? Evident, cui nu-i este. Te vezi ramanand fidela, in zona aia de siguranta si comfort, capabila sa 'parchezi' orice alte dorinte naturale si firesti care ti s-au dezvoltat?
Cred ca n-ai decat 2 solutii: ori il lasi pe iubitul tau, cu toata grija posibila sa il ranesti cat mai putin, si iti urmezi instinctele cu mult curaj si cu riscul de a pierde ceva ce vad ca oricum nu prea te mai satisface, ori incerci sa gasesti acea adrenalina pe care o cauti in cuplul vostru, dar pentru asta trebuie sa ai o discutie foarte matura si sensibila cu iubitul tau, sa nu cumva sa se simta bietul dintr-o data criticat ca-ti trebuie tie brusc altceva. A doua optiune e mult mai dificila, dar asta inseamna angajament, a cauta sa te centrezi alaturi de omul de langa tine si de a-l mentine implicat in ceea ce iti doresti tu in viata. Asta ar implica sa il re-seduci tu pe el, sa aduci aventura in cuplul vostru, sa flirtezi cu el, sa gasiti o alta metoda de a locui astfel incat sa va intalniti la dates si asa mai departe. Iar el trebuie sa te iubeasca si inteleaga suficient cat sa nu se simta amenintat de noua ta nevoie si sa vrea sa dati acest refresh din temelii relatiei ca tu sa iti gasesti satisfactia acestei noi nevoi in cuplu. Este foarte dificil, dar nu imposibil, si depinde 50-50 de amandoi. -
-
Nu mai scriu ca ma bufneste plansu.. doamne dar ce fraier am fost
Acest mesaj a fost editat de către Leu76: -
-
-
Mariana333 said:Buna,
Incep scurt, am 26 de ani , o relatie de 8 ani si de 6 stau cu prietenul in casa . Impreuna am terminat faculatati si lucram, am avut relatia perfecta pana acum 2 saptamani, ne intelegeam perfect, el ma rasfata, planuri serioase, implicat parinti in relatia noastra din ce in ce mai mult ca deh ...
Eu m-am mutat la alta companie si mai pe scurt la petrecerea companiei am dansat foarte mare parte din timp cu acelasi baiat si am inceput sa ma indragostesc de el. Sincer nici eu nu stiu daca ii pot spune indragostit , cer e ca ma gandesc numai si numai la el , il caut cu privirea imi e greu la munca cand nu e langa mine si imi bate tare inima cand sta langa mine pe balcon la tigara. El a incercat sa se dea la mine dar de la party are momente cand e distant sau cand bate apropouri pentru viitoarele party-uri si asa mai departe.
Eu am ajuns in punctul in care sa ii cer prietenului fie sa ma mut fie sa ne despartim si intr-un fel ma intristeaza gandul ca eu chiar as fii pregatita pentru o despartire fie sau nu pentru baiatul de la munca. Ma simt de parca as avea 20 de ani , independenta si vreau sa merg prin cluburi , sa stau singura si flirtez cu alti barbati, sa nu am grija nimanui, dar in egoismul meu as vreau si o portita de intoarcere paradoxal ,nu?
Nu stiu unde naiba a disparut iubirea peste noapte, si nu stiu daca pot avea incredere in cel de la munca , desi e mai mare cu doi ani ca mine nu are nici pe departe caracterul matur al prietenului meu.
Nu stiu daca pot da cu piciorul la ce am avut cu prietenul meu pana acum , in urma cu 6 luni eram disperata de martis iar acum dupa fuga in alta chirie. Ati trecut si voi prin asta dupa o relatie atat de lunga? cum au venit fluturasii or sa si plece? si ce naiba sa fac cu baiatul de la munca ? eu nu ma pot detasa de el , desi este extrem de neprofesonal si aiurea sa te "cuplezi" cu colegii de serviciu ?
HELPEu cred ca nu te a futut cum trebuie!
-
Dupa 8 ani de relatie fara viitor, fara perspective, fara o dezvoltare, inaintare catre ceva concret, fara planuri te cred si eu ca ti s-a luat, dar capul face, fundul trage! Lalaiala asta insirata de-a lungul atator ani nu duce la nimic bun, ti-ai batut singura joc de anii tai cei mai frumosi.
Daca interesul este mutual ia-o de la capat cu flacaul asta, dar tine cont de patania trecuta si nu mai fi fraiera: daca relatia merge iti dai seama destul de repede, n-ai nevoie de joaca de a casatoria si in niciun caz n-ai de ce sa astepti iar o groaza de ani sa se hotarasca el ca vrea sa formati un cuplu pentru viitor.
Daca omul are lapte moca, nu mai cumpara si.... . -
scorpion112 said:Fete de-astea, care te lasa cand ti-e lumea mai draga si se duc dupa alta "caroserie" mai aratoasa, e plina lumea! Nici cu barbatii seriosi situatia nu e mai roz! Tentatiile sunt mari, constiinta, iubirea, devotamentul - cuvinte necunoscute, marfa nevandabila - moralitatea tinde spre zero, ce sa mai ceri?
Nu-l iubeste nici pe unul, nici pe celalalt! Daca ar aparea alt Fat-Frumos in zona, l-ar parasi pe colegul de serviciu fara regrete!Scorpioano, io te-as contrazice putin, pai fata asta de la 18 ani sta infipta intr-o relatie fara viitor, n-a apucat sa vada lumea sau cu ce se mananca viata, s-a dedicat unei relatii prea devreme, a trait cu omul asta atatia ani, nebanuind ca dincolo de ce traia ea mai exista si altceva.
Ce spui tu se aplica de cele mai multe ori, dar nu si la fatuca asta, nu ii taia aripile, las-o sa zboare si ea putin, io zic ca merita, iar fostul poate sa-si roada si el nitel unghiile. Asta, daca ii pasa!
0