despre divort...

•  
  MARIARO

  

  • 3 mesaje
  20 Ian 2004, 22:37

  Citează

  0 0

  Sunt o "norocoasa" in plin divort.Sa rad,sa plang?Cateodata le-as face pe amandoua:sa rad pentru ca incep sa-mi creasca aripi,sa plang de bucurie ca scap de un...Oricum,nu sunt deloc deprimata,ciudat nu? I s-a mai intamplat cuiva asta?
•  
  scufita_rosie

  

  • 1620 mesaje
  21 Ian 2004, 09:36

  Citează

  0 0

  Draga mea e normal. O sa treaca ca o boala, ca o gripa, o sa treci prin mai multe faze, pana cand, intr-o buna zi, o sa tragi aer in piept si o sa te simti libera. Si fericita.
  Felicitari pentru atitudine si multa bafta, mai rau nu are cum sa fie, doar din ce in ce mai bine.
•  
  MARIARO

  

  • 3 mesaje
  21 Ian 2004, 20:27

  Citează

  0 0

  Sa-ti multumesc ca esti alaturi de mine?Sau,mai bine,ca sa nu sune asa protocolar,sa fiu fericita ca totul e normal ( ma rog,cat se poate de normal ),ca nu sunt eu o "ciudatenie",ca nu am o inima piatra...In sfarsit nu stiu daca nu am inceput cumva povestea de "la mijloc",daca nu am sarit vreo etapa obligatorie...Oricum,un pic zapacita sunt pentru ca subiectul meu nu se potriveste aici,ma rog...
•  
  scufita_rosie

  

  • 1620 mesaje
  22 Ian 2004, 14:38

  Citează

  0 0

  Poate ca mesajul meu suna a cliseu. Am trecut eu prin asa ceva si cred fiecare cuvant pe care ti l-am scris.
  Da, sunt alaturi de tine, stiu ca ai nevoie si mai stiu ca ti-e greu fata de proprii prieteni.
  Oamenii se descurca greu cu suferinta altcuiva. O au pe a lor. Suportul ti se da precum creditul la banca. Doar cand dovedesti ca ai tu 20% suport interior.
  Fii mandra ca ai fost in stare sa hotarasti singura ce faci cu viata ta.
  Peste 2-3 ani, o sa vezi lucrurile altfel.
•  
  monkey_73

  

  • 1033 mesaje
  11 Mai 2004, 13:01

  Citează

  0 0

  si eu la fel fetelor, dar ce sa facem! trebuie sa trecem si prin asta...am plans si mai plang, am slabit 17 kg...si sufar cumplit !!!
•  
  cicionedas

  

  • 1188 mesaje
  11 Mai 2004, 18:12

  Citează

  0 0

  Mariaro... divortul este o trauma - oricum ai lua-o ... Dar poate fi si o a doua sansa pe care ti-o ofera viata.
  Eu cel putin am simtit la inceput o serie de sentimente contradictorii : vina si mila pt. el (pt. ca eu fusesem cea care luase hotararea); jena (aveam senzatia ca toata lumea ma priveste "dubios" - dar era numai parerea mea, bineinteles); simteam insa ca-mi recapat respectul de sine - la care renuntasem cat am fost casatorita cu individul...
  Asa ca da, e normal ce simti, e normal sa nu-ti dai seama ce simti... dar totul va trece si vei realiza ca poate fi mult mai bine decat inainte...
  Curaj fetelor : v-ati acordat o noua sansa la fericire!
•  
  agap_liliana

  

  • 4 mesaje
  19 Mai 2004, 09:48

  Citează

  0 0

  Libera...Linistita...si...Puternica!
  Fii fericita ca esti libera sa faci ce vrei cu viata ta!
  Fii linistita caci viitorul iti va rezerva ceva mai bun! - asa a fost sa fie !
  Fii puternica , ai trecut peste ceva greu , ai rupt ceva din tine si toate energiile cosmice vor veni in intampinarea ta, pentru a te forta sa mergi mai departe !- fii puternica -
  Sunt trei cuvinte pe care mi le repet intr-una de cand am incheiat si eu acest capitol ...si este bine !
•  
  moonlady

  

  • 3 mesaje
  9 Mar 2005, 15:48

  Citează

  0 0

  ma alatur evelor mai putin norocoase care considera divortul. eu cred ca voi deschide actiunea de comun acord prin cerere comuna. inca nu sunt sigura ca asta vreau dar 90% cred ca e cazul. Nu are rost sa il descriu aici pe PREA BUNUL MEU SOT cu orice altcineva decat cu mine. doar m-as intrista. e dureros atata tot dar cu un om incapatanat cu care nu o mai scoti la capat nu are rost sa ma mai chinui, mai e si smecher si se face ca ploua cand ii spun ca nu ma respecta, nu are nici bunul simt... ii este permis orice iar eu trebuie sa accept. ar trebui sa merg la avocat dar inca mai sper ca o fraiera ca se va schimba, desi stim toate ca nu se mai schimba si nu am curaj sa merg la avocat fiindca e orasul mic si nu vreau sa se afle pana nu imi pierd speranta. 1 min sper apoi revin cu picioarele pe pamant apoi sper iar. Cunosc vreo 5-6 avocati nici nu stiu la care sa merg... orice mesaj de incurajare e bine primit. Va multumesc.
•  
  carrie30

  

  • 3526 mesaje
  9 Mar 2005, 16:01

  Citează

  0 0

  nu stiu cu ce te pot ajuta, dar sa stii ca sunt alaturi de tine. daca vrei sa imi povestesti, spune-mi si iti las o adresa de mail, ori aici.cum doresti.
  te pup, fii puternica.
•  
  bristena

  

  • 61 mesaje
  14 Mar 2005, 15:54

  Citează

  0 0

  depinde ce motive ai avut .oricum sa stii ca singuratatea in doi e cumplita .am trecut prin astfel de situatie,am divortat,ca nu se mai putea ,dupa 6 ani de lupta si 17 ani de
  casnicie a trebuit sa divortez pt.ca se infiltrase intre noi o femeie diabolica care a luptat fara nici un fel de scupule sa ne desparta .am tras atat de tare de aceasta casnicie fiindca erau la mijloc 2 copii de 10 si 14ani.am cedat pana la urma .a castigat ea deci.imi pare rau acum privind in urma ca am plans si m-am zbuciumat.imi pare rau acum .nimic nu e batut in cuie totul e relativ.singura dragoste absoluta e cea de mama .atat.nu cred in barbati .sa nu ma acuzi de feminism,dar consider ca o femeie daca nu poate sa fie fericita langa un barbat sa renunte la el.fii tare .numai bine.pe curand.
•  
  marty69

  

  • 666 mesaje
  15 Mar 2005, 10:08

  Citează

  0 0

  Bristena e fantastic de asemanator ce ti s-a intamplat tie cu ce mi s-a intamplat si mie.Eu m-am luptat 3 ani si uneori am impresia ca inca ma mai lupt.Un lucru e cert si-mi da un oarecare curaj,si anume ca ma ghidez dupa zicala:,,tot ce arunci in univers se va intoarce asupra ta ,mai devreme sau mai tarziu".Deja ex-ul a avut parte de efectele zicalei .A fost la un pas sa moara ,intr-un accident de masina,iar acum a descoperit ca are hepatita C ,firma lui e in prag de faliment s.a.m.d..Nu ma bucur de asta ,ma bate Dumnezeu,dar mi-as fi dorit sa primeasca exact ceea ce mi-a facut el si ,,aratarea",nimic mai mult.Cat priveste mesajul Mariarei,felicitari ca nu e deprimata .Numai sa nu fie vorba de o atitudine de reprimare ,caci daca e asa vor veni inapoi cu efect de bumerang ,atunci cand nu te astepti.Eu am trecut prin asta si din dorinta de a ma detasa de trecut ignoram tot ce ere legat de el.Pana intr-o zi ca sipla lui vedere imi dadea dureri ifioratoare de cap .Pur si simplu cadeam si nu ma mai puteam misca.Intamplarea a facut sa fie de fata o cunostinta care era psiholog si cunostea situatia ,si m-a invatat sa plang .Da ,exact sa plang cu,,muci".Sa plang ori de cate ori simt ca trebuie sa ma descarc.Altfel se acumuleaza tensiune f. mare si poti face o comotie sau cine stie ce afectuni legate de stres.In rest vreau sa-ti urez succes in derularea divortului si sa ai grija de tine.
•  
  marty69

  

  • 666 mesaje
  15 Mar 2005, 15:09

  Citează

  0 0

  Rectific ,finalul:urarile de succes la divort erau desigur pt.Mariara...
•  
  marty69

  

  • 666 mesaje
  15 Mar 2005, 15:15

  Citează

  0 0

  Am uitat sa-ti spun ca divortul l-am stabilit de comun acord desi nu prea mi-a placut ,pt.ca acolo exista niste termeni pre-stabiliti ,cum ar fi in vina amandurora sau datorita sotiei care....sau violente verbale ,nepotrivire de caracter s.a.m.d.Lucruri care nici nu se intamplasera intre noi dar asta este cererea standard pt.divort prin acord comun.