Divortz sau Razboi?
-
0 0Cand doi oameni aleg sa divorteze se presupune ca fiecare s-a impacat cu decizia de a-si urma viata pe drmuri , de acum, cat mai diferite si departate.
Aceeasi decizie au luat-o parintii mei. Numai ca ...
...si aici incepe povestea:
Tatal meu (desi denumirea aceasta o continui mereu in gand cu "biologic", individul acesta nefiind demn de un asemenea statut inalt pt nenorocitul din el)... revenind, tatal meu este un individ extrem de violent, nefiind posibila scuza de alcoolic (astfel am pus comportamentul lui pe seama patologiei, de ordin mai ales psihologic). Din aceasta cauza un proces concret si rezolvabil cum e cel de divortz s-a transformat intr-un adevarat fenomen de tortura.
Mama mea este batuta animalic la intervale de timp regulate, 'mnealui nu vrea sa plece din casa (cum se presupune ca si-ar dori cineva care doreste cu orice chip sa se desparta oficial de sotie), pentru platile la intretinere si restul facilitatilor nici nu concepe sa contribuie, fiind suportate in cea mai mare parte de mama mea (in limita cat sa nu fim dati afara din casa), ne ameninta si hartuieste practic pe mine si mama mea de am ajuns amandoua sa ne mai fie frica sa utilizam pana si baia fiindca pur si simplu intra peste noi (cu toata tevatura pe care o face cu asemnea ocazii).
Singurul pe care il trateaza mai "bland" este fratele meu, fata de care nu omite niciodata sa zbiere ca fie ce o fi trebuie sa o omoare pe mama.
Am depus o serie de plangeri impotriva lui, am propus si evacuarea si separat si la partaj, divortul s-a pronuntat dar individul continua sa fie prezent in casa noastra.
In concluzie, tot ce imi doresc este o solutie de a scapa de sub teroarea acestui afectat psihic, fiindca aceasta situatiea e cu mult departata de una social si moralmente normala. Este un iad propriu-zis.
Discutiile "omenesti" cu individul nu pot fi purtate doarece serveste constant (chiar bolnav) aceeasi placa : " E nebuna (se refera la mama), nu ma voi linisti pana nu o omor, trebuie sa o omor ca altfel nu se poate".
Politia a fost semnalata de (prea) multe ori, intotdeauna ignorand situatia si refuzand sa asigure siguranta mamei mele si a noastra (eu si fratele meu), iar instanta dupa termenele infinit de lungi pe care le da, nu ezita sa hotarasca :"partile pot trai impreuna, acuzatia este nejustificata".
Imi este rusine ca am ajuns in halul asta de disperare dar eu singura nu pot gasi nici-o solutie (mama si-a pierdut demult speranta, iar fratele meu , care are 17 ani, nu mai suporta sa se implice).
Va rog fetelor, un sfat, unele dintre voi au trecut poate prin asa ceva sau asemanator, o solutie trebuie sa existe dar eu sunt prea inspaimantata si nestiutoare pentru a o gasi singura. Am 20 de ani si imi doresc, macar de sarbatori LINISTE.
Va multumesc din suflet, un Paste cu mii de minuni !! -
Iubita rezista
Asta iti pot spune. O solutie va veni mai devreme sau mai tarziu. Incearca toate variantele sa-l expui cat de violent este. Face-ti poze cu vanataile pe care le aveti. Tribunalul trebuie sa te asculte. Vezi ca de obicei exista un avocat al poporului sau gaseste pe cineva care va poate sfatui cum sa scapati de el din casa pe cai legale.
Stiu ca este greu dar lucrurile se vor aranja. Ideea e sa nu iti pierzi speranta. Dumnezeu este in tine si iti da putere. Fie sa-TI lumineze calea si sa-ti fie mai bine.
Te pup -
"Domnii Politisti" mi-au explicat ca problele de tipul inregistrari, poze, detector de minciuni nu sunt in totalitate "demne" de luat in considerare, ca nu se tine cont de ele atat de mult datorita ultimilor schimbari din codul penal.
E uimitor de observat cum se evita incalcarea drepturilor unor agresori (pt a fi judecati corect vezi-Doamne), sacrificand in schimb drepturile si integritatea de orice natura a celor care au ghinionul de a nu face nici un rau. Pacat, pt ca stiu ca nu suntem singurii. -
Draga mea mica , imi pare rau ca tie si mamaei tale vi se intimpla o asemanea poveste .Sfatul meu este sa il parasiti , pur si simplu daca aveti unde va duce sa plecati . Daca este asa cum spune el in nebunia lui poate sa o omoare pe mama ta . Sincera sa fiu si eu am divortat cu multi ani in urma , dar nu m-a batut nu m-a injurat decit ne-am certat si a parasit domiciliul conjugal , iar eu am dat divoet dupa 2 ani si m-am mutat inapoi in orasul din care eram eu. Si eu am avut 2 copii si nici acum nu m-am mai recasatorit, dar nu a-si fi stat sa ma bata sub nici o forma . Creda-ma nu merita sa mai sta-ti deloc cu el . Trebuie sa existe o solutie sa supravietui-ti fara un asemenea specimen de batausi. Trebuie sa gasi-ti o modalitate de a va indeparta de el . Viata este frumoasa si merita si mama ta macar putina incurajare sa se rupa de tatal tau. -
-
Draga mica doamna, sper sa treci cu bine peste teroarea asta. Si parintii mei au trecut peste un divort urat, cu batai, violente de tot felul, tipete si isterii. Eu si sora mea eram ingrozite. De fiecare data cand veanea si urla la usa la noi sa ii dea drumul mama inauntru (si ea nu vroia sa ii deschida pentru ca totul degenera intr-o cearta si o bataie infioratoare), nu puteam sa inteleg: cum putea omul acela dragut cu care radeam si glumeam inainte de divortul lor, sa se transforme intr-un astfel de monstru? Din pacate, nu s-a potolit total nici dupa divort: avea momente cand totul intra intr-un calm relativ si momente de furie nestapanita. Peste doi ani de la divort, a murit stupid si noi am regretat mereu ca in acea perioada cumplita nu am gasit solutii de impacare si intelegere. Si mai ales iertare. Pentru ca in fond era tatal meu si stiu ca putea avea si momente bune. L-am iubit si l-m urat dar nu l-am inteles. Bineinteles ca atunci cand este vorba despre o boala grava, patologica, lucrurile se pot complica la extrem. Totusi, gandeste-te ai epuizat toate posibilitatile de comunicare?