pestoaicele
-
0 0mda, ma aflu nascuta in aceasta zodie...care uneori imi pare ca nu e zodie, ci blestem!
voi ce parere aveti? -
pai draga donna, poate ar fi mai bine sa le citesti, sa discutam pe ceva concret.
pe mine cel mai tare ma scoate din sarite sensibilitatea asta exacerbata! adicatelea eu inteleg pe toata lumea (ca asa mi-s eu!), incerc sa ajut, imi las viata la o parte pt. altii, apoi tot eu imi iau teapa...nu-i nimic, insa dupa o faza d'asta, "suflu si-n iaurt" cum zice vb. ceea...si taman atunci poate cunosc oameni care merita mai multa atentie, sau atunci cineva chiar are nevoie de ajutorul meu, da' io sunt inchisa in carapace, nu pot! ei, de ce oare trebe noi sa ne comportam numai la extreme, ha?!
si nu stiu ce pestoaice erau alea (ma gandesc ca poate dupa o varsta, dupa multe dezamagiri e posibil sa devii asa), cand eu, iti dau un ex., daca e sa concurez cu o prietena pt. ceva, eu ma retrag! de ce?! orice competitie, oricat de lipsita de importanta poate distruge o prietenie...asa ca, daca tin la ea, prefer sa o pastrez! -
donna, uite ce descriere e pt. zodia asta:
Zodie feminina de apa, predominant emotionala, psihica, guvernata de planeta Neptun, planeta care sporeste imaginatia, intuitia, simtul premonitiei, sensibilitatea, receptivitatea, dar si naivitatea, influentabilitatea, nehotararea, obsesiile, lipsa de simt practic, maniile, depresiile, idealismul. Nativul in Pesti este impresionabil si compasiv, bland si amabil, visator si idealist. Cel nascut in Pesti este prea sensibil la influentele si nevoile celorlalti, incat ar fi capabil de adevarate sacrificii pentru cei care ii cer ajutorul, exagerand chiar in aceasta privinta. Este omul care e capabil sa se dedice o viata binelui altuia fara sa il intereseze propria bunastare. Compasiunea sau afectiunea pentru ceilalti este fara limite la Pesti. Are o fire foarte scjhimbatoare, cu toane si capricii, cu mari modificari de dispozitii de la o clipa la alta, de aceea nu se poate baza nimeni pe el. Nu e in stare sa spuna adevarul crud in fata ci o face cu multa discretie si subtilitate, disimulandu-se in spatele multiplelor masti sau personalitpati pe care le poate dezvolta. Este un om fragil de felul sau, nu este foarte rezistent la boli, dar cel mai sensibil punct este sistemul nervos, care poate fi adeseori victima bolilor sau dependentelor de tot felul (inclusiv vicii). Pestele doreste sa fie mereu in preajma cuiva: partener de viata, familie, prieteni, pentru ca nu suporta singuratatea si simte in permanenta nevoia de a fi de ajutor. Poate avea talente deosebite in domeniul artelor (mai ales actorie) dar si in domenii ce necesita calitati de vindecator. Are tendinta de a se ingrijora excesiv de mult pentru unele probleme, ceea ce poate naste tendinte spre paranoia sau manii intense. Se poate rupe cu totul de realitate si sa traiasca intr-o lume utopica, fiind semnul cel mai visator dintre toate. Pentru ca e mereu cu gandul dus, traind intr.-o lume rupta de realitate, poate rata sanse importante in viata de zi cu zi si poate suferi mari deziluzii cand va intelege realitatea. -
draga Stelia,acestea sunt calitati,nu defecte,iar oamenii adevarati te apreciaza pentru sensibilitatea ta si faptul ca preferi sa lasi de la tine,in loc sa pierzi o prietena,desi ,in mod normal,nu ar trebui sa existe competitie ,ci intelegere.Eu admir pestoicele,am prietene multe din aceasta zodie,aproape ca ne citim gandurile,si stiu ca ma pot baza pe ele oricand,fara a le invada spatiul personal.
-
Ce sa zic... ca una care stiu ce inseamna sa oscilezi in permanenta si sa pun inaintea propriei persoane pe ceilalti (sunt Balanta), nu sunt straina de aceste framantari.
Insa trebuie sa ne acceptam, fiecare, propria natura, si, nu in ultimul rand, sa ne-o repectam pana la capat.
Nu trebuie sa ne comparam cu altii (sau chiar sa ii invidiem), care sunt, poate, mai egoisti, mai reci, mai pragmatici. In fond, tocmai fiind noi insine, facand ceea ce simtim in mod firesc ca ar trebui sa facem pentru altii, suntem fericiti.
In ceea ce priveste modul cum suntem priviti de ceilalti... nu trebuie sa pornim de la premisa ca sensibilitatea si darnicia noastra nu sunt apreciate cum se cuvine. Ba din contra, perseverand in ciuda esecurilor, pana la urma reusim sa gasim oamenii care sa ne respecte si sa ne iubeasca pentru staruinta cu care ne mentinem principiile.
Asa ca, dragi pestioaice, mizati TOCMAI pe aceasta sensibilitate a voastra pentru a fi fericite. Este darul vostru, o "arma" care nu va va trada niciodata.
A!, si inca ceva: nu intotdeauna ceea ce credem noi ca trebuie sa facem pentru altii este exact ceea ce isi doresc acestia - ci, mai degraba, ceea ce am dori sa faca si altii pentru noi. De aceea, nu aruncati perle la ratul porcilor, ci folositi-va discernamantul. Adica, inainte de a va sacrifica, cautati sa va dati seama daca efortul vostru va fi apreciat la justa lui valoare.
Iar daca nu va fi apreciat, nu o luati ca pe o pierdere, nu va amarati, ci multumiti Lui Dumnezeu pentru lectia primita si continuati sa fiti voi inseva - pentru ca data viitoare veti sti sa va dedicati unor oameni mai de calitate.
-
stelia are dreptate! nu sunt calitati! la prima vadere pot parea calitati, insa ...ca sa nu fiu dramatica nu am sa le zic si io blesteme (desi asta ar fi primul meu impuls...) ci doar niste piedici in a ne trai viata asa cum ar trebui. recunosc...sunt muuult prea impresionabila si sensibila si da! poate ca pe la 40 de ani o sa devin si eu una ca aceea care calca in picioare sufletele celor din jur pentru a razbi EU! poate ca asta va face din mine sensibilitatea excesiva de care nu pot sa scap! si da! in ultima vreme...chiar am devenit mult mai dura si chiar mai rea cu cei din jur! dar nu va pot explica ce fel ma simt du[pa ce am zis o rautate...ma simt ultimul om si ma simt mai distrusa ca cel pe care l-am ranit prin cele spuse!
si de cate ori nu am zis: gata! nu mai vreau pe nimeni in viata asta...mai bine singura...dar vedeti voi...nu se poate.. noi pestoaicele ne simtim cel mai bine si cel mai ingrozitor deopotriva, singure...e cumplit si totusi ne cam savuram suferinta! asta o recunosc
e ceva ciudat pe care nu prea poti sa controlezi! uf...oare are vreun sens ce am zis? pentru "suratele" pestoaice sigur are...dar pentru celelalte...mi-e teama ca raman neinteleasa ca mereu in viata mea! VEDETI CAT DE TRAGIC SUNA! astia sunt pestii!
-
mamaaaaaa donna spui tu:
"si inca ceva: nu intotdeauna ceea ce credem noi ca trebuie sa facem pentru altii este exact ceea ce isi doresc acestia - ci, mai degraba, ceea ce am dori sa faca si altii pentru noi."
te felicit din inima pentru cuvintele aceste care mi-au mers la inima! ai ffff. mare dreptate! si poate ca daca as urma acest sfat mi-ar fi si ne-ar fi mai bine! eu sper sa pot ... insa mai avem o chestie noi astea ce innotam prin ape tulburi: suntem si a dreaq de incapatanate!!
sau poate asta mi se trage mie de la faptul ca sunt si cocos in zodiacul chinezesc? 
oricum, donna, iti multumesc pentru cele spuse, m-ai cam atins....caci as fi vrut eu sa ma gandesc prima la solutia asta...insa asta e... (iar vorbeste incapatanarea si orgoliul din mine!)
-
Despre pestoaice:
Femei cu un farmec foarte subtil, au nevoie de un barbat adevarat langa ele (trebuie sa fie conduse si sa simta asta) alaturi de care pot face adevarate minuni. In caz contrar, risca sa se piarda in anonimat. Sunt persoane care evita, in general, conflictele si sunt alunecoase, nu fac afirmatii categorice, tot timpul o pot intoarce, foarte fine diplomate, mame exceptionale, isi rasfata atat copii cat si iubitii. Totusi, sub masca slabiciunii afisate, sunt persoane cu o vointa de fier si nu renunta pana nu isi ating obiectivele, iar adesea acestea sunt extrem de ambitioase. Sunt, in general fidele pentru ca nu le place riscul, aventura. Stabilitatea este, pentru ele, mult mai atragatoare. In viata intima sunt tot la fel de discrete ca si in viata sociala. Nu vei gasi temperamente vulcanice in aceasta zodie, desi erotismul este prezent la cote maxime. Mai mult decat in orice alta zodie, nativele din Pesti ofera mai mult decat li se ofera. Daca iti este pe plac o relatie comoda, fara conflicte acute, molcoma, domoala in care sa fi tratat cu rasfat, o pestoaica este tot ceea ce iti trebuie. -
Mai Aratosule! Eu numai domoala nu mi-s!!!!
si....devotata?? Nu totdeuna!!! tare imi place cand e vanatoare si cuceresc!!!
Apoi ma plictisesc cand vad unul "in limba" !!In rest are dreptate ce a scris Wilhema ( parca) ma recunosc deplin!!! Imi dau camasa de pe mine pt prietene, imi iubesc copilul ( nu prea stiu sa o arat) in rest....urasc certurile si intradevar am nevoie de barbati puternici....care sa ma conduca DAR....sa nu ma domine ca fac urat!!!
P.S. Evvya te stiam pestoaica! Nu zici nimic?