S-a intamplat sa raman insarcinata,dar sotul meu nu e pregatit s
-
0 0S-a intamplat sa raman insarcinata,dar sotul meu nu e pregatit sa devina tata. Ce sa fac?
-
Sotul tau probabil nu-si da seama cata fericire aduce un copil in viata unui cuplu!!! Poate cu timpul isi va da seama ca greseste!! Cat despre chiuretaj......eu cred ca e o crima!!!!! Spune-i sa dea o cautare pe google si sa vada ce inseamna un avort!!!!! E groaznic!!!! Eu va doresc numai bine si liniste!!!! Copilul vostru are nevoie de voi!!!
-
eu zic sa incerci sa mai stai de vorba cu el....un copil este lucrul cel ai minunat de pe lume, sunt mult cupluri care nu pot sa aibe copii, iar daca voua vi l-a dat Dumnezeu, este pacat sa avortezi....eu zic ca aveti amandoi varsta potrivita, plus ca aveti de acum inainte inca cateva luni sa va obijuniti cu ideea ca o sa deveniti parinti....explica-i ce simti, ca iti doresti acest copil din suflet...nu cred ca este un om inuman care sa nu inteleaga...oricine stie ca de la un chiuretaj care nu este facut bine, se poate ajunge la sterilitate...nu cred ca va doriti asta...poti sa il iei pe sotul tau de manuta, sa va uitati amndoi pe internet la consecintele unui avort (http://www.adevaruldespreavort.ro) si apoi mai discutati...eu iti urez bafta sa reusesti sa iti convingi sotul si sa va bucurati impreuna de sarcina si de bebelusul vostru ;)
-
Deci eu daca as fi in locul tau as pastra copilul fara discutii , de tine depinde daca ingerasul pe care il ai in burtica si se dezvolta va trai sau nu ! AI de ales intre a renunta la el de dragul sotului tau ( adica pe scurt sa faci avort ) sau sa il pastrezi . In viata niciodata nu esti pregatit sa faci ceva : nu esti pregatit sa te casatoresti , pur si simplu o faci pentru ca simti , nu esti pregatit pentru un copil pur si simplu se intampla si inveti sa fii un parinte bun pentru el . Intodeauna o sa fie problema asta , nu a mai avut niciun copil pana acum de unde stie ca nu o sa fie pregatit , poate nici tu nu esti dar cum sa te lase sufletul sa omori o inimioara care bate in pantecul tau ? Daca Dumnezeu vi l-a dat pastrati-l , nu atentati la viata lui , e ceva sfant , femeia prin asta se mantuieste , prin nastere de prunci , iar barbatul prin femeie . Nu mi se pare ca asta ar fi un impediment in a nu-l pastra , varsta cred ca este una optima , sunteti tineri , copilul v-ar apropia si mai mult , oricum eu va doresc multi ani inainte , si te rog pe tine sa nu faci aceasta gresala , nu avorta copilul ! Cum voi doi va descurcati , inca o fiinta printre voi nu o sa muriti de foame , poate veti avea nevoie de ajutor pentru ca nu e usor sa cresti un copil , dar daca toata lumea ar gandi asa atunci nu s-ar mai naste copii nu ? De D-zeu nu ti-e frica ? Daca ti l-a dat pastreaza-l scumpa mea , inseamna ca a fost trimis cu un scop , inseamna ca veti avea cum sa il cresteti , ca o sa va descurcati . Uita-te pe net ce inseamna sa faci un chiuretaj si consecinte vor fi dupa ... Poate cand o sa isi doreasca sotul tau un copil sau va considera ca "este pregatit pentru a deveni tatic "nu vei mai putea face ( Doamne fereste ! ) la asta te-ai gandit ? Oricum decizia iti apartine , adica va apartine ca nu l-ai facut singura in totalitate voua . Voi alegeti ce o sa faceti cu o viata ! Eu sper sa iei cea mai buna hotarare , una de care sa fii mandra si sa nu regreti asta ! De asta depinde viitorul tau , poti alege sa-l pastrezi sau nu ! Asta este doar o parere , te pwp si gandeste-te bine la ceea ce vrei sa faci , mai discuta cu sotul tau si fa-l sa inteleaga . Numai bine ! :*
-
La 27 de ani un cuplu de tineri casatoriti este normal sa astepte un copil. Noi ne-am casatorit la 21 de ani, la 24 am avut primul baietel. Sotul meu credea ca e cam devreme dar l-am convins ca va fi mai bine sa avem un copil. Dupa 7 ani a venit al doilea baietel. Taty al nostru e foarte dedicat noua,foarte fericit ca are doi baieti care ii seamana foarte mult si care il iubesc mai mult decat orice pe lume.
-
Normal.Cine poate spune ca e pregatit pentru un bebe..? Pregatirea o capeti pe parcurs cand te obisnuiesti cu gandul.Eu zic ca el e putin speriat.Aveti o varsta numai buna pt asta,o casa si cum ai spus tu tot ce va trebuia..Sa nu renunti la copil pentru nimic in lume ! Vorbeste cu el sa`si bage mintile in cap.Poate ca si tu esti putin speriata de ideea asta ca oricine dar el exagereaza.Bafta!