..O intrebare aparent aiurea..Nu intrebati ce varsta am!!!
-
0 0..O intrebare aparent aiurea..Nu intrebati ce varsta am!!!
-
Nu vreau sa te descurajez dar asa e in viata. Nimeni nu e fericit decat aparent deoarece in viata privata fiecare e coplesit de probleme. Dar asa se intampla cu toti oamenii maturi. Iar in cazul tau, te-a ajuns maturitatea putin mai repede. Stiu ca e greu sa intelegi toate problemele pe care ti le dezvaluie parintii tai dar oare ai prefera sa nu stii nimic despre familia ta? In cunostinta de cauza, poti ajuta. Nu prefera sa te ascunzi cu capul in nisip si infrunta viata! Moartea nu e o solutie. Ai grija de tine!
-
intotdeauna parinti au avut o marja de eroare in dezvoltarea unui copil.incepe scoala si poti apela la psihologul institutiei el te va ajuta cu incredere si vei trece mai usor peste probleme.pana ce parintii tai nu-si vor pune un pic de ordine in viata toate vor fi la fel ca pana acum.probleme de tipul acesta nu au varsta,pt ca apar si cand esti mic,apoi cand cresti devin mai mari pana cand ajungem sa le luam noi implinire,bafta si credinta
-
nu incerc sa tye conving de nimic,doar vreau sa te informez ca inca nu exista in lume nici un motiv intemeiat pentru care sa-ti iei viata,deoarece toate au rezolvare,cand aveam 20 de ani deja trecusem prin mii de chinuri datorita mamei mele,o dementa in toata puterea cuvantului care ne cerea numai bani,bani si bani,dar noi nici nu gaseam mancare acasa,apoi scandaluri,lovea pe cine apuca si etc.mai rau e ca se apucase si de baut si deja ajunsesem o familie de la balaceanca...nu mam omorat cu toate ca am avut probleme de sanatate pe sistem nervos si nu ma mai alimentam,decat cat eram plecata de acasa..nervi,plans si stres,aveam un iubit,ma mai sprijinea dar nui povesteam viata de acasa de frica sa nul pierd si pe el,el stia ca era prieten cu fratele meu si venea la mine sa ma tina in brate uneori,dra intro zii la 6 dimineata mama a intrat in camera si a inceput sa tipe la mine,,sa pleci din casa asta,acum''!mam ridicat,a vrtu sa ma loveasca dar mam uitat la ea si i-am zis:,,sa nu ai curaj sa ma atingi ca nu mai raspund de mine''mi-am strans lucrurile si am plecat.mam descurcat,mam dus la osora maritata la care locuiesc si acum,nu mie bine sa traiesc in casa altcuiva,dar ma descurc,si nu mam omorat,cu toate ca ma parasit si prietenul imediat ce am plecat de casa ca mama ma blestema in strada s ima tipa,iar eu de nervi si satula de acea viata i-am dat una de sa dus 3 metri in spate.dumnezeu ma ajutat in continuare si sunt sanatoasa,cei trei ani plecati de acasa au fost buni,mam impacat cu iubitul meu,sunt fericita,am un servici foarte bun,sunt implinita si am posibilitatea sa mut si singura in curand,deci viata ma tarat prin toate problemele dar nu mam omorat si ma bucur ca am avut puterea de a zice ,,capul sus,scap eu si de asta,toate au o rezolvare''si credema timpul nu sta in loc,se vor rezolv si vei privi in urma si vei zice,,ce proasta eram,vroiam sa ma omor si uite ca au trecut toate''viata e frumoasa chiar daca ne supune la suferinta.iubitul meu ma facut sa sufar si el,sa fiu sanatoasa,cate nopti am plans si am suferit dar am avut increder ca voi reusii si uite ca a venit ziua cand spun:,,ma bucur ca traiesc,sunt fericita,implinita si sper sa reusesc sa-mi intemeiez si familia mea,un copil si un sot iubitor.pentru asta traim,sa daruim,sa iubim,sa lasam ceva in urma noastra,nu-ti doresti sa vina ziua cand iti tii copilul in brate,sal vezi crescand?
-
Stai linistita ca nu te judeca nimeni.Toti in momente de super presiune avem momente din astea cand simtim ca nu mai putem.Ca parintii tai vorbesc cu tine despre orice e bine,dar asta nu inseamna ca tu trebuie sa te incarci cu problemele lor.Ai incercat sa vb cu ei ,sa le explici cat de mult te afecteaza pe tine situatia asta?Sa vb cu ei si sa le zici ce crezi tu despre problemele lor?Ce crezi ca ai sa rezolvi daca mori?Intre ei doi vor fi si mai multe probleme caci vor ajunge sa se acuze reciproc pentru ceea ce ai facut tu,iar tu?ai sa putrezesti in pamant de tanara in loc sa te bucuri de viata si de tot ce-ti poate oferi ea.Stiu ca e greu sa stii ca parintii au probleme dar sunt problemele lor nu ale tale,daca au gresit sau nu ei trebuie sa-si rezolve aceste probleme.Stii tu era o vb romaneasca "capul face curul trage".Tu esti vinovata pt greselile lor?esti tu responsabila?atunci de ce sa platesti tu?Tu ai viata ta si ocupate de ea.Ceea ce gandesti tu e un gest de lasitate in viata problemele sunt ca sa fie rezolvate intr-un mod sau altul.Daca fugi din fata lor nu ca se elimaina.Cred ca esti destul de tinerica asa ca invata sa fii o luptatoare si nu renunta.Ar fi pacat si fara sens.Vb cu un psiholog,e mai in masura sa te inteleaga dar pana atunci trebuie sa fii puternica si sa iei viata asa cum vine,si nu te mai implica asa in problemele lor,daca ei ca sunt maturi nu sunt in stare sa si le rezolve crezi ca o vei face tu?Sa auzim numai de bine.
-
da te cred dar din pacate asta e decat inceputul sunt multe greutati in viata care aparent nu au rezolvare dar mai trz se vor rezolva. arata k nu te lasi descurajata chiar daca in sufletul tau esti distrusa iar psihicul tau este la pamant. o discutie in familie cu calm si cu o gandire la rece cred ca ar rezolva o parte din probleme. crd ma si tata despre mama zice acelasi lucru dar il iau la rost( am 20 de ani) si inceteaza sa mai zica. acum nu ai sp ce varsta ai pt a-ti lua parintii la rost atc cand se cearta. un sfat bun ti-ar putea da un psiholog. sa nu iti fie rusine sau teama sa te duci la el pt k multi se tem ca ar putea fi catalogati drept nebuni. dar psihologul nu este celasi lucru cu un psihiatru. ai incredere ca totul se va rezolva! ai grija de tine