Buna din nou...intrebare... ?
-
25 Iun 2010, 01:45acestaa este un subiect care ma doare foarte tare... :(( nu imi prea tin minte tatal pt ca el a murit cand aveam 9 ani...dar stiu ca am fost sufletul lui pentru ca el de la primul copil si-a dorit fata...si nu a avuto numai la a5-a incercare..deci mai am 4 frati...nici nu crescusem bine nici nu s-a bucurat indeajuns de mine si a si murit....mama s-a transformat in tot..a fost o super femeie...o super prietena...era prima persoana careia ai spuneam vreun secret...era mai buna decat ce-a mai buna prietena...ma ajuta oricand si se radea cu mine plangea cu mine!!! dupa ce mai crescusem si ieseam si eu prin oras ajungeam acasa pe la 3...4...ea ma astepa si era curioasa de ce facusem si tr sa stau sa povestesc cu ea doar dupa aceea mergeam la somn...iar cu baietzii tot ea ma ''ajuta'' imi spunea ce msg sa le tr cum sa vb cum sa nu ma las prostita... :X:X:X cand mi-am pierdut virginitatea aveam 18 ani ea a fost prima persoana careia i-am spus....deci am fost super prietene...parca nici nu imi era mama...era ceva mai presus decat ce-a mai sincera si adevarat prietena...apoi cand aveam aproape 19 ani.. a murit...inainte de a da eu bacul...mi-a fost f greu...am pierdut tot..si acum am regrete...f multe ... o gramada de lucruri pe care le-as fi putut face dar nu le-am facut....poate ca ar fi trebuit sa o pretuiesc mult mai mult....ma simt oarecum vinovata....desii nu am nici o vina pt ce s-a intamplat..oricum ar fi viata ...oricum ar fi paritii pretuitii pt ca parinti pe lumea asta avem doar 2....si vai greu este fara ei!!!pupici sper ca nu te-am plictisit
-
25 Iun 2010, 02:10eu vorbesc cu mama mea dar nu pot sa ii povestesc ce fac, pt ca am impresia ca nu ma intelege, mi se pare diferenta asta de generatii, ea pe cand avea 19 ani-cat am eu acum- sigur nu se intampla ce se intampla acum.... eu nu i-am spus cand mi-am pierdut virginitatea, dar si-a dat seama, si totusi nu mi-a zis nimic pt ca stie ca am prieten si il cunoaste... ce mai vb cu ea.. mai mult chestii de scoala... a trebuit sa ii spun conflctul dintre mine si niste colege, care au venit cu parintii la scoala si mi-au sarit in cap-atunci chiar nu ma asteptam sa ma ajute si sa reactioneze asa- de exemplu eu n-as putea sa ii povestesc de serile cand ieseam cu prietenii la bere- ii ziceam ca beau suc- sau ca fumez, sau ca am incercat sa fumez si altceva, sau ca mi-am dat pierce in limba, ca am mai injurat pe unu pe altu...toate astea s-au intamplat la inceputul liceului si stiam ca or sa treaca, si nu avea rost sa vorbesc cu ea despre d'astea... si cu tatal meu... imi face poftele, este cam ocupat, decat duminica o are libera... dar eu ma simt iubita de ei si cred ca asta e important!