Viata noastra
-
0 0Un profesor de filosofie statea in fata studentilor sai, avand cateva obiecte pe catedra.
Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost cu totii de acord ca este plin.
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost din nou de acord ca este plin.
Apoi a luat o cutie cu nisip, pe care l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur, nisipul a umplut spatiul ramas liber.
- Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vostri, lucruri care, chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas, sunt de ajuns. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata timp pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Va ramane mereu destul timp pentru serviciu, sa faceti curat in casa, sa iesiti in oras. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza.
Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip.
Un student a luat borcanul, despre care cu totii erau de acord ca este plin, si a turnat in el o sticla de bere. Berea a fost absorbita de nisip.
Morala: Loc de-o bere e intotdeauna. -
Intendentul castelului vine sa o intampine la gara pe stapana. Aceasta, o englezoaica foarte ceremonioasa, intreaba:
- Ceva nou, John?
- Totul e in ordine, raspunde si mai teapan John. Aaa... era sa uit, catelusul dumneavoastra favorit e mort.
- A murit Fifi?? O, dar e ingrozitor! A suferit mult?
- Nu pot sa va spun, doamna, intrucat nu stiu. Tot ce stiu e ca a ars cand a ars si grajdul.
- Cum?! A ars grajdul? Si caii?
- Caii impreuna cu trasurile…
- Dar cum s-a intamplat?
- Pompierii sunt de parere ca au sarit niste scantei de la castel.
- Cum?! Si castelul a ars?
- Se pare ca totul a plecat de la lumanari.
- Ce lumanari ?
- De la sicriul sotului dumneavoastra.
- John, sa nu-mi spui ca sotul meu s-a imbolnavit si a murit!
- Nu doamna... s-a sinucis! Si poate n-ar fi facut-o, fiindca parea sa suporte destul de bine faptul ca fiica dumneavoastra a pierit intr-o furtuna, in larg, dar s-a enervat mult cand bancherul l-a anuntat ca i-a suspendat platile. Iertati-ma, insa m-am luat cu vorba si am uitat sa va intreb cum ati calatorit.