Prietenie ciudata
-
0 0Acum multi ani in urma am cunoscut o familie cu care eu si sotul ne-am imprietenit. Timpul a trecut si in momentul in care familia a avut o fetita, am botezat-o.
Intre timp relatia noastra de prietenie s-a schimbat destul de mult, am devenit persoane aproape diametral opuse. Ea e genul care vorbeste non-stop si in timp mi-am dat seama ca nu o intereseaza absolut nimic din ce ii spun, asa ca de vreun an incoace ii comunic minimul necesar.
Noi suntem genul de oameni foarte activi si uram statul in casa in timp ce pentru ei weekendul ideal e statul pe scan in gradina din fata casei si facutul unui gratar.
Cu fina nu pot sa comunic absolut deloc pentru ca nu ma lasa mama ei care are prea multe sa-mi comunice, asa ca o trimite pe cea mica sa se joace singura ca nu cumva s-o intrerupa.
De-a lungul timpului am avut si eu mici probleme pe care am evitat sa i le comunic tocmai pentru ca mi-am dat seama ca nu o intereseaza dar cateodata n-am putut chiar sa nu-i spun pentru ca oricum ar fi aflat. Data viitoare cand ne intalneam imi punea o scurta intrebare referitoare la problema respectiva dupa care isi continua fericita "discursurile" ei lungi.
Pe deasupra crede ca ea e pentru mine prietena mea cea mai buna.
In fine, am ajuns sa nu o mai suport. Nu e fata rea dar pur si simplu nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda. Eu as vrea sa inchei relatia asta cu totul. Chiar imi pare rau de cea mica dar oricum ne-a reprosat ca de ce ne-am apucat sa botezam copii daca noi suntem atei. Clar, noi nu o sa-i oferim fetei vreodata educatie religioasa dar nici nu cred ca se astepta la asta de la noi, la ora respectiva am fost de acord sa botezam pentru ca inca ne intelegeam bine si ei au insistat.
Oare cum sa procedez? O discutie deschisa e exclusa, ar fi total jignita pentru ca ea e persoana perfecta. -
-
-
Ivy, vad ca ai mutat. Mai bine aici, are mai multa vizibilitate. Sunt convinsa ca multe eve au avut/au acest tip de experienta. Eu insami m-am "trezit" cu niste prietenii cu care nu prea am ce face, am rezistat stoic dar incetul cu incetul ma lipsesc de ele. Gradat, nu brusc. Invit mai rar, ma duc mai rar in vizite, nu lungesc pelteaua la telefon- mie oricum nu-mi place sa vorbesc la telefon, lumea stie. In putine cuvinte: ma racesc, ma distantez . Vad ca deja am rezultate!
Nu, nu are rost o relatie stresanta, nepotrivita caci mai degraba te consuma si te epuizeaza. Prietenia este facuta sa imbunatateasca fiinta umana si nu sa o saraceasca.
In legatura cu copilul: ei au insistat sa-l botezi, stiau ca sunteti atei. Si ati facut un gest foarte frumos! Ateismul trebuie respectat ca si credinta si nu reprosat. -
daria_alex said:Ivy asta este genul de situatie in care societatea iti impune ca trebuie sa fiti prieteni.
Eu personal nu cred in relatiile de prietenie cu forta...doar pentru ca e nasa, matusa, verisoara. Daca nu aveti lucruri in comun si mai rau iti faci sange rau cand va intalniti, de ce sa insisti in aceasta relatie?
Nu ai altceva mai bun de facut cu timpul tau?
Viata este prea scurta ca sa ne-o pierdem cu oameni care ne ingreuneaza sufletul si care ne trag toata energia din nou.
Gaseste-ti oameni pe care sa ii iubesti, oameni cu care sa poti impartasi tot ce iti trece prin cap, oameni cu care sa iti faca drag sa petreci timpul...viata ta va fi mai frumoasa
Si copilul tau va fi si el de asemenea fericit pentru ca va avea partea de un anturaj frumos
Este ceva in neregula in aceasta poveste .
In principiu ca sa ajungi sa fii 'nas " , indiferent , de botez sau cununie , inseamna ca intre familiile respective trebuie sa existe mai mult decat prietenie de conjunctura sau stiu eu ce obligatii sociale .
Cand cununam /botezam , ne angajam in fata "sefului suprem " , sa fim alaturi de fini , mai ales in situatiile dificile din viata lor , altfel nasirea a fost doar de fattada , ca la bautura si mancare se baga toti .
Din ce povestesti tu acum , se pare ca decizia de a nasi , a fost una eronata , fara a tine cont de realitatea dintre voi , cele 2 familii .
Din viata cotidiana , si din expierienta , orgoliile feminine strica multe relatii de prietenie , rudenie , etc .
Daca am fi mai putin orgoliosi , cu siguranta am fi mai fericiti .
Succes! -
Ivy, copilul ce vina are?
Poti fi in continuare nasa copilului fara prea mari relatii de prietenie cu parintii, ti-ai asumat o responsabilitate, renunti asa usor?
Ok, inteleg ca mama ei este asa si pe dincolo (oare are numai defecte) dar de ce o privezi pe copila si prezenta ta?
Chiar daca dpdv religios faptul ca ai botezat-o nu inseamna mai nimic pentru tine (te inteleg), macar la nivel personal ar trebui sa insemne ceva apropierea de fetita.
Mai da-i o sansa fetitei, eu asa cred ca ar trebui sa faci. Eu asa as face in locul tau. -
lasa-i in pace... gen evita sa ii mai povestesti orice, evita telefoane si vizite, etc... copilul nu are nicio vina, dar existenta unui copil nu te poate tine aprope de familia aia,ca doar nu-i copilul tau... eu am avut 2 perechi de nasi la botez, insa cu care nu tinem legatura de muuult timp si inca traiesc! deci... copilul va fii bine si fara voi... -
Multumesc pentru toate raspunsurile, le-am citit cu mare drag.
Vreau sa mentionez ca familia asta e in principiu o familie de treaba, n-am vrut sa se inteleaga ca eu sunt perfecta iar ea are numai defecte. Probabil ca asa cum eu am multe sa-i reprosez ar avea si ea reprosuri la adresa mea.
Problema e insa ca nu mai suntem deloc pe aceeasi lungime de unda si din cauza asta relatia noastra a ajuns la momentul de fata sa fie din partea noastra doar o relatie de convenienta.
Am incercat solutia cu distanta dar nu prea functioneaza pentru ca ma suna in fiecare saptamana si nu pot sa nu-i raspund. Insista mereu sa ne vedem si ma intreaba mereu programul pe viitoarele weekenduri. Clar, suntem si noi ocupati dar n-am programul facut cu o luna inainte, asa ca se gaseste cate o "fereastra" si atunci insista sa ne vedem. Varianta "nu" nu e acceptata sub nicio forma, incearca in toate felurile ajungand pana la "inseamna ca nu-ti mai place la mine acasa".
Nu stiu sincer ce sa fac, ma gandesc doar la fetita care mi-e tare draga si e destul de atasata de noi, daca nu era ea puneam punct de mult acestei "prietenii".
-
Mai trebuie sa spui si NU, Ivy! Serios. Clar ca abuzeaza de "imposibilitatea" ta de a spune "nu".Dar a spune "nu" se invata! Se va supara, poate, te va judeca dar da-ti si reda-ti linistea si libertatea ! Exista fiinte insistente, mai putin sensibile la adevarata stare a celuilalt, egoiste...tu chiar ai datoria sa te distantezi- pentru tine dar si pentru ei, ei crezand ca-ti face placere ceea ce nu-i adevarat.
In propozitie nu este vorba despre cine e perfect si cine nu ci despre o relatie care in esenta nu exista dar care este dusa mai departe in mod artificial- cel putin din partea ta. Sotul tau ce spune a propos de problema asta? Actionati impreuna! -
-
migaby1964 said:Mai trebuie sa spui si NU, Ivy! Serios. Clar ca abuzeaza de "imposibilitatea" ta de a spune "nu".Dar a spune "nu" se invata! Se va supara, poate, te va judeca dar da-ti si reda-ti linistea si libertatea ! Exista fiinte insistente, mai putin sensibile la adevarata stare a celuilalt, egoiste...tu chiar ai datoria sa te distantezi- pentru tine dar si pentru ei, ei crezand ca-ti face placere ceea ce nu-i adevarat.
In propozitie nu este vorba despre cine e perfect si cine nu ci despre o relatie care in esenta nu exista dar care este dusa mai departe in mod artificial- cel putin din partea ta. Sotul tau ce spune a propos de problema asta? Actionati impreuna!
Draga Gaby, ai dreptate, trebuie sa-i spun nu si sa fiu constienta de "consecinte". Sotul e de aceeasi parere ca si mine, si el are anumite probleme cu sotul ei. -
Cu atat mai bine ca sunteti de aceeasi parere tu si sotul tau! Ar fi fost mai dificil daca el chiar ar fi tinut la "prietenie"...Alege tu o tactica in functie si de caracterul vostru si purcede la lupta! Ori tai rapid ori incetul cu incetul...Consecintele? Prima si cea mai importanta e ca nu te vei mai simti apasata, stresata. Eu scriindu-ti tie imi vorbesc si mie si imi dau curaj. Am si eu niste situatiuni cu personaje care chiar nu-mi spun nimic important.
-
mi se intampla si mie ceva similar, ca tot veni vorba.
am o colega de servici, ea are 23 de ani, eu am 43. dar in afara ca imi vorbeste cu "dumneavoastra", in rest e dezastru. ma suna de cateva ori bune pe zi, navaleste peste mine in birou, intr-un cuvant e ca un scai.
ma-sa e sefa la cadre si nu pot sa ii spun sa plimbe fi-sa ursu.
la sfarsitul programului imi mai faceam si eu treburile, ba o lista de cumparaturi, ba cate o reparatie la vreo toala, dar acum nu mai pot, ca navaleste peste mine. sincer, nu stiu cum sa scap de ea. ma dispera!
am crescut impreuna si de multe ori realizez ca vb cu ea si dupa ceva timp ma intreaba iar acelasi lucru