astrograma gratuita
-
-
-
-
-
"Dumnezeu poate arăta profeţilor săi sau altor sfinţi viitorul. Totuşi, atitudinea creştină corectă constă în a se încredinţa în mâinile Providenţei în ceea ce priveşte viitorul şi a evita orice curiozitate nesănătoasă în această privinţă" (2115).
"Trebuie respinse toate formele de divinaţie (ghicitorie): recurgerea la Satana sau la demoni, evocarea morţilor sau alte practici presupuse în mod greşit că «dezvăluie» viitorul. Consultarea horoscoapelor, astrologia, chiromanţia, interpretarea prezicerilor şi a sorţilor, fenomenele de clarviziune legate de viitor, recurgerea la medium-uri ascund o voinţă de dominare asupra timpului, asupra istoriei şi, în sfârşit, asupra oamenilor şi în acelaşi timp o dorinţă de a câştiga favoarea puterilor ascunse. Acestea sunt lucruri în contradicţie cu cinstirea şi respectul, unite cu teamă iubitoare, pe care le datorăm numai lui Dumnezeu" (2116).
"Toate practicile de magie sau vrăjitorie, prin care se urmăreşte acapararea puterilor oculte pentru a le pune în serviciul propriu şi a obţine o putere supranaturală asupra aproapelui - chiar pentru a-i reda sănătatea - sunt în mod grav contrare virtuţii religiei. Aceste practici sunt şi mai condamnabile când sunt însoţite de intenţia de a face rău altuia sau când recurg la intervenţia demonilor. Purtarea amuletelor este şi ea reprobabilă. Spiritismul implică adesea practici divinatorii sau magice. De aceea Biserica îi avertizează pe credicioşii săi să se păzească de acestea" (2117).
Asta e invatatura bisericii referitor la ceea ce spui tu..deci informeaza te mai bine -
Toate aceste practici constituie un atentat la libertatea lui Dumnezeu. E încercarea de a capta şi manipula forţele supranaturale, de a obţine ceea ce Dumnezeu nu acordă. E magie idolatrică. Recurgând la asemenea practici, creştinii sunt mult mai vinovaţi decât păgânii. La păgâni zeii, ca şi oamenii, nu aveau libertatea de voinţă. Erau şi ei supuşi destinului implacabil. Numai magia putea schimba ce hotăra destinul şi voinţa zeilor. Prin practicile amintite, creştinii vor să forţeze mâna lui Dumnezeu, să-i înfrângă voinţa, recurgând la magie.
Åži un alt păcat care ţine tot de magia idolatrică despre care scrie Catehismul este superstiţia: "Superstiţia este pervertirea sentimentului religios şi a practicilor pe care le impune acesta. Ea se poate înfăţişa şi sub masca de cult adus adevăratului Dumnezeu, de exemplu când se atribuie o importanţă oarecum magică anumitor practici, altfel legitime sau necesare. A lega eficacitatea numai de materialitatea rugăciunilor sau a semnelor sacramentale, în afara dispoziţiilor interioare pe care acestea le reclamă, înseamnă a cădea în superstiţie" (2111). -
-
-