n-am noroc, ce sa fac?
-
0 0...n-am deloc noroc in dragoste. am ajuns la 40 de ani si nu am avut nicio relatie serioasa pana acum. desi sunt o persoana draguta nu sta nimeni mai mult de cateva zile langa mine. habar n-am ce am. am fost si pe la slujbe la sf.ciprian,sunt -in general- o persoana credincioasa, fara a fi habotnica, dar chiar nu inteleg care-i treaba si ce pot face. vreun sfat? merci -
-
-
-
Imi dau cu parerea doar si daca nu-ti place parerea mea, o poti ignora. Eu cred ca multe pornesc din subconstient. Daca tu pornesti de la premisa ca nu vei avea o relatie si cand incepi una deja te gandesti ca se va termina curand, asa se va si intampla. Dar nu pt ca e destinat sa fie asa sau pt ca ai cununii legate ci pur si simplu pt ca tu in subconstient ai dat aceasta comanda: ca relatia ta sa nu dureze prea mult. Nu-ti mai fa griji cand incepi o relatie, nu te mai gandi ca o sa se intample nu stiu ce rau, nu-i pune tu termen de final. Si mai stiu ceva, o relatie incepe cand te intalnesti cu el intamplator, nu cand il cauti cu lumanarea. Adica nu e cazul sa mergi special prin cluburi sau prin restaurante sau prin parcuri doar ca sa-l gasesti pe EL. - Cum am spus e doar parerea mea, nu inseamna ca am dreptate sau ca e mai buna decat restul parerilor.
-
-
buna anca, daca vrei poti sa ma cauti. nu te costa chiar nimic, sper sa pot sa te ajut, macar cu un sfat. adresa mea este roastrolog@yahoo.com
blogul meu ( sa iti faci o parere cu cine vorbesti) - www.roastrolog.blogspot.com
te rog daca decizi sa ma cauti sa imi spui cine esti si de unde ai luat adresa mea ( adica din site-ul asta) pt ca primesc multe mesaje si chiar nu raspund la toate. Pastreaza-ti optimismul si va fi bine, sunt sigura! -
Draga Ana, imi pare rau sa aud astfel de lucruri, dar as vrea sa-ti spun ca am avut o prietena care avea cam aceleasi probleme ca si tine. E adevarat, avea mai putini ani ( in jur de 30), e adevarat ca era si cam plinuta, nu era genul dupa care barbatii sa se dea in vant, dar avea un suflet extraordinar, era o tipa cu mult bun simt, educata, un bun profesionist la locul ei de munca. Avea o mare problema, isi dorea cu disperare un sot. A mers ceva timp ( nu stiu daca 7 sau 3 vineri la rand ) la biserica la Sf. Gheorghe, s-a rugat, si cam dupa veun an a intalnit un baiat cu care s-a casatorit, acum are si un copil. -
Si cu toate astea, eu nu cred in chestiile astea cu cununii legate... etc, cred ca si-a intalnit perechea potrivita atunci cand ii era scris sa se intample, asa i-a fost destinul. Cred ca atunci cand iti cauti cu disperare perechea n-o gasesti, cred ca daca un barbat vede o femeie disperata sa se casatoreasca fuge cat il tin picioarele. Relatiile de lunga durata sau casatoriile vin pur si simplu, daca e sa fie, este. Dar inainte de a te casatori trebuie sa ai o relatie normala, de prietenie, in care respectivul sa nu se simta presat, fortat.
-
va multumesc mult pentru raspunsuri. le-am luat in considerare pe toate si va multumesc inca o data. eu incerc din rasputeri sa fiu optimista, numai ca nu prea imi iese. de felul meu sunt mai pesimista, poate si pentru ca nu prea am avut motive sa fiu altfel. cand ai avut parte tot timpul doar de esecuri, chestia cu optimismul parca nu prea mai functioneaza.
cat despre faptul ca in subconstient eu am o teama ca totul se va termina imediat, poate fi o explicatie. numai ca am dat filmul inapoi...cu multi ani...vreo 20 si...si atunci era aceeasi problema. in fine, multumesc mult, fetelor, pentru sfaturi. sa aveti zile frumoase!!