Indeplinirea dorintelor
-
0 0Cate dintre voi impartasesc ideea ca daca va doriti cu adevarat ceva, se va indeplini? Cred ca fiecare dintre noi a avut pe parcursul vietii macar o dorinta care i s-a indeplinit. Si eu sunt in aceeasi situatie. Nu mi-am dorit sa castig la loto (desi mi-ar placea!) sau alte aberatii de genul asta, ci am ravnit la lucuri care acum mi se par puerile, dar care fiind in faza incipienta mi se parea niste visuri indepartate a caror realizare mi-ar aduce (si chiar mi-a adus!) multa bucurie!
Acum ... ce am mai observat eu: sunt visuri si ... visuri. Unele se indeplinesc, altele nu. De ce? De ani buni de zile il doresc pe EL (care chiar exista, deci nu vb de fat-frumos!), cred ca e jumatatea mea. Nu e casatorit, nu il iau de la alta, deci (din cate stiu eu), daca am fi impreuna nu am face rau la nimeni. (Am inteles ca o conditie esentiala pentru ca o dorinta sa se mateializeze e sa nu faca rau "caprei vecinului").
Deci, de ce NU se indeplinesc unele dorinte? Voi credeti in puterea gandului? -
cred ca dorintele se indeplinesc intotdeauna ! dar stii vorba aia ai grija ce iti doresti ca se poate intampla.
de ex. poate iti doresti sa gasesti , sa iubesti pe cineva frumos , singur cum spui tu , bogat , dar uiti sa faci o specificare importanta in dorinta ta si anume ca trebuie sa te iubeasca si EL pe tine. deci trebuie sa fim atenti cand cerem ceva sa fim siguri ca am cerut exact ce ne dorim . iar cerinta a fost clara si la obiect. cam asa sta treaba cu dorintele astea.
si la urma urmei mai era o morala in acel film "d-zeu pt o zi"
oare cand a stiut omul cu adevarat ce e bine pt el.
puterea gandului? e foarte importanta .
mai importanta decat ne dam noi seama. -
asa credeam si eu ca si tine....acum o parte din vise s-au indeplinit..probabil pt ca indiferent cat de disperata am fost in anumite momente ale vietii mele nu mi-am pierdut speranta(aparent asa era, dar in adancul fiintei mele ..nu)
intotdeauna am avut credinta in Dumnezeu....m-am rugat mai mult sau mai putin...l-am intrebat pe El...dar credinta era acolo...cred ca Dumnezeu ne da atunci cand trebuie, ceia ce ne dorim mai mult,...si mai ales daca meritam!
Ai rabdare si credinta!
Stii exista o umbra pt fiecare...spune mama mea!
apropo si eu am cunoscut pe cineva care la un moment dat credeam ca e perechea mea...ca nu pot sa respir fara el...ca totul se naruie si nu pot merge mai departe in viata fara el...si am plans...batut din picioare,implorat,rugat...si atunci cineva de sus mi-a aratat ca el nu este pt mine(chiar daca ne iubeam)!
Acum l-am gasit pe el...care ma iubeste, respecta si nu poate trai fara mine...cu adevarat ma completeaza sufleteste...
un an de zile a trecut intre cele doua povesti....timp in care am spus ca o sa apara el...daca nu acum ..la 30 de ani....40 de ani...etc si a aparut cand nu ma asteptam!
mult succes...si ai rabdare! -
Va multumesc mult de tot pentru faptul ca mi-ati dat posibilitatea sa-mi descarc sufletul si pentru faptul ca mi-ati raspuns! Multe adevaruri sunt in cele spuse de voi!
zuzu2, normal ca imi doresc sa ma iubeasca si el! Nu as vrea sa fie cu mine din alte motive (desi, bani nu am, vila nici atat, deci nu stiu ce alt motiv ar putea avea), nu as vrea sa traiesc toata viata intr-o minciuna si sa descopar la 80 de ani ca a stat cu mine pt nu stiu ce motiv si defapt toata viata a ravnit-o pe vecina de vis-s-vis! "oare cand a stiut omul cu adevarat ce e bine pt el." mai spui tu. Corect si asta!
Nici eu nu sunt sigura daca e corect ceea ce vreau pt mine, deci sa va detaliez: vreau sa am un barbat numai al meu, imi doresc enorm de mult asta. Unul care sa ma iubeasca si el cel putin la fel de mult cum il iubesc eu, care sa ma respecte, care sa ma asculte si sa ma sprijine atunci cand am nevoie si care, asa cum frumos spune nycosia, sa ma completeze sufleteste. Vreau sa avem o casa a noastra, pe care sa o amenajam asa cum ne dorim noi, vreau sa plecam in concedii impreuna, vreau ca dupa o zi de munca sa merg la casa noastra, sa ne povestim unul altuia ce am facut si cum a fost, vreau ca week-endurile sa ni le petrecem plimbandu-ne prin parcuri admirand natura. Asta vreau.
Oare nu e corect, oare nu e bine pt mine ceea ce imi doresc?
M-am saturat sa stau cu parintii, m-am saturat sa indur privirile meschine ale vecinilor (ca deh, ei si-au casatorit copii de o varsta cu mine si acum sunt la casa lor, iar eu tot acasa cu parintii am rams). M-am saturat sa-mi povesteasca colegele de facultate si cele de servici cum isi petrec ele concediile cu sotii lor, m-am saturat de sarbatorile si zilele de nastere petrecute singura ... De ce trebuie sa-mi petrec tineretea singura? E cea mai frumoasa perioada din viata unui om, clipe care nu se vor mai reintoarce niciodata si eu simt ca nu traiesc in adevaratul sens al cuvantului.
Nu vreau nici sa fiu rea si nici sa arunc cu piatra, nefiind eu cea fara de pacat, dar vreau sa va spun ca am colege pe langa care eu sunt de pus la icoana: nu am umblat din floare in floare, nu am umblat cu barbatii altor femei, am incercat sa ajut si sa impac pe toata lumea. Nu inteleg de ce o dorinta asa de mare si de arzatoare nu se indeplineste! Stau si ma gandesc ca poate sunt eu o persoana rea, o persoana care nu merita sa fie fericita, cine stie ...
Ma tot gandesc la cantecul Shakirei, "Underneath Your Clothes". La un momnent dat spune :"And all the things I deserve/ For being such a good girl". Ma regasesc in versurile alea, vreau sa cred ca merit si eu ceva bun pe lumea asta ...
Il vreau pe EL, vreau sa fim impreuna pana la adanci batraneti, sa fim alaturi unul de altul si sa traim o poveste nesfarsita de dragoste. Poate parea o dorinta copilareasca, dar simt ca dragostea ce i-o port e foarte ... lucida, matura, nu e o dragoste adolescentina.
Mai sper intr-o minune, la fel cum am sperat si in ultimii ani ... poate si apropierea sfintelor sarbatori, cand minunile se intampla, mi-a mai reaprins in suflet un licar de speranta. -
-
yuly cat ne asemanam si ...am prietene si cunostinte care simt la fel ca noi si isi doresc aceleasi lucruri.
Zambesc!
Traim o perioasa in care totul se intampla cu un un pic de intarziere, asta e concluzia mea.Nu pentru toata lumea dar pentru majoritatea.
Eu, personal, am ajuns sa il privesc pe fiecare barbat cu care fac cunostinta sau pe care il stiu deja ca pe un potential iubit ..sau si mai mult ca pe barbatul cu care imi voi petrece , fericita, restul zilelor.De cele mai multe ori, ma intristeaz , vazand cum mintea mea se incapataneaza cu ardoare punand aceiasi intrebare:<>
Am povestit aceste lucruri cu gandul ca poate reusesc sa te consolez in vre-un fel...Suntem atat de asemanatoare si de ce nu asemanatori (sunt sigura ca sunt si barbati care se confrunta cu aceleasi pb) dar cu siguranta timpul le va rezolva pe toate.Ne trebuie un pic de rabdare si credinta in Dumnezeu, -
Yuly..eu cred ca se indeplinesc toate lucrurile pe care ni le dorim, daca ni le dorim din tot sufletul nostru.Hai sa-ti zic ce obicei aveam eu: ma rugam..mereu..iar la un moment dat Dzeu se satura sa-l rog asa..intruna.
Asa ca eu zic sa fii perseverenta..forta gandului e foarte mare..de multe ori ma gandesc daca nu cumva viata asta o traim doar ..in gand.La asta ma gandesc de cand am invatat la scoala Iona(m Sorescu).Hai ca am luat-o pe aratura.. -
-
-