Ajutor!am nevoie de sfaturi.
-
0 0Buna ziua tuturor in primul rand. Vreau sa va povestesc calvarul prin care trec de mai bine de doi ani.Nu am spus la nimeni pana acum si nici nu as avea curaj, decat sub anonimatul oferit de un forum.Am stat in expectativa nestiind daca sa deschid subiect la sanatate, familie sau aici.. O sa va relatez problema in cele ce urmeaza. -
Totul a inceput la moartea mamei.Pana in acel moment m-am considerat o rasfatata a sortii.Am avut mult noroc atat in dragoste cat si in cariera.Aveam o familie, eram fericita,implinita. Vreau sa fac o paranteza pentru a intelege de ce am postat acest mesaj aici. Mama mea a fost foarte incercata in viata, nefericita pana in ultimul moment cand a si murit de o boala crunta si dureroasa, la o varsta la care altii de abia atunci incep sa se bucure cu adevarat de viata. Tatal ei s-a sinucis iar ea era unicul copil,mereu a spus ca poate de aceea e atat de incercata, platind pacatul tatalui ei. Mama mea, Dumnezeu s-o odihneasca, a incercat sa scape de nefericiri...prin diverse incercari..
-
Mai scrisesem un mesaj si vad ca a disparut.
Cum spuneam..a incercat sa scape prin preoti, ritualuri bisericesti, apoi spiritism si ghicit, apoi s-a refugiat in baututa. Apoi o boala crunta si chinuitoare. Sora mea de asemenea o soarta dura, trecand prin atatea incercari ..la care nu stiu cati ar face fata. -
Eu in schimb se parea ca sunt o rasfatata a sortii,Impliniri in dragoste, o familie fericita, in cariera, aveam o casa, orice vis il puteam realiza.Ma simteam extrem de norocoasa. Ma gandeam ca totul se datora faptului ca ma rugam, mergeam la biserica din cand in cand, dadeam de pomana, posteam si ii multumean bunului Dumnezeu pentru ca ma vegheaza.
-
-
Ceva s-a intamplat cand a murit mama.nu imi dau seama ce pentru ca totul s-a petrecut lent.Am suferit o depresie.Am inceput sa am cosmaruri.La ceva timp nu mai puteam sta noaptea singura in camera, simteam prezente straine.Pana acolo incat eram sigura ca vor sa ma omoare.Imi amintesc un vis...mama incercand sa ma stranga de gat. Trebuia sa fiu zambitoare pentru familia mea, sa fiu responsabila la servici, mi-era ingrozitor de greu pentru ca nu mai puteam dormi noaptea. Am fost la biserica, la preoti, ma spovedeam des, la doctor sa-i cer trimitere la psihiatrie.:i a prescris un tratament homeopat care dadea semne ca isi facea efectul.disparuse acea frica paralizanta.
-
Aveam insa probleme de sanatate, se pare o dereglare hormonala le produsese.La inceput nu m-am dus la doctor,frica..si convingerea ca voi muri de boala mamei,depresia....nu stiu exact de ce.La un an am inceput sa merg prin doctori, analize peste analize.Tratamente.Nimic nu a dat roade.Am schimbat doctorii, de data asta mergand la o specialista in probleme hormonale.Alte analize.si rezultatul final, acela ca nu am absolut nici o problema, mai ramanand de facut o singura analiza, cea pentru a afla daca natura problemei nu e una cancerigena.singura explicatie ramana. Nu am putut efectiv sa ma mai duc nicaieri.
-
Aveam insa probleme de sanatate, se pare o dereglare hormonala le produsese.La inceput nu m-am dus la doctor,frica..si convingerea ca voi muri de boala mamei,depresia....nu stiu exact de ce.La un an am inceput sa merg prin doctori, analize peste analize.Tratamente.Nimic nu a dat roade.Am schimbat doctorii, de data asta mergand la o specialista in probleme hormonale.Alte analize.si rezultatul final, acela ca nu am absolut nici o problema, mai ramanand de facut o singura analiza, cea pentru a afla daca natura problemei nu e una cancerigena.singura explicatie ramana. Nu am putut efectiv sa ma mai duc nicaieri.
-
Scuze pentru postul dublu. M-am refugiat in diverse activitati...orice..numai sa nu ma mai gandesc.Neglijam familia, sotul.La un moment dar am incercat sa-i spun plangand ca e posibil sa am cancer..sa mor.Raspunsul a fost "mori,mori..." La doi ani si ceva de la moartea mamei stiu,sunt o umbra a ceea ce am fost, imi neglijez copilul, familia,sunt in pragul divortului,pe plan profesional..nu stiu cat o sa ma mai tina lumea pe aici,ma urasc pentru asta si promit ca ..de maine..de maine voi iesi la lumina..si iar de maine.nu mai am energie, nu mma mai ocup nici macar de mine, nu pot intra in biserica..nu stiu de ce dar nu pot, si nu stiu ce sa fac
-
Culmea e ca sunt constienta de cum am ajuns.Mereu incerc sa ies din starea asta,parca nu gasesc motivatie, sprijin, ma doare orice..si cad.. mai e cineva in situatia asta?ce sa fac?ce sa fac sa vreau ..sa mai traiesc... Nu e vorba doar de a scapa de o depresie, e vorba ca totul in mine e mort si eu nu stiu de ce mai traiesc.si ma uit la copilul meu care sufera pentru mine si sufara,va rog sa ma credeti ca sufar ca nu reusesc sa ies si ii fac rau propriului meu copil cu starea mea.
-
Suferi de DEPRESIE, in stare acuta, asta-i clar ca buna ziua. Iti trebuie tratament medicamentos, aici nu mai faci nimic doar cu un psiholog, iti trebuie un psihiatru. Mai ales ca mama ta a avut depresie, depresia e ereditara si trebuie sa te ,,feresti" de ea sau cum sa zic...de la primele simptome, trebuia sa apelezi la un doctor. Si eu am avut in familie un membru (nu chiar apropiat) care suferea de depresie, cand vad cateodata ca ma apuca anxietatea, mi-e frica si mie, dar incerc sa gasesc puteri ca sa merg mai departe, tu-trebuie sa o faci pentru copilul tau. Cel mai des depresia apare din cauza problemelor hormonale, te sfatui sa-ti mai faci inca o data analizele, aevarul nu iese la suprafata din prima, eu mi-am facut de 3 ori analizele la testosteron, progesteron s.a+tomografie ca sa arate intr-un final de ce sufeream.