depresie - ajutor
-
0 0cum poti scapa de o persoana care te sufoca, chiar si dupa ce i-ai zis NU de mii de ori si in mii de feluri?
am ajuns sa am ganduri de suicid, sunt foarte irascibila, stresata si parca nu mai vad nicio rezolvare.
recunosc, a fost vina mea ca m-am incurcat cu un barbat insurat dar cand mi-am dat seama ca nu are rost sa continui a fost prea tarziu. el facuse o obsesie pentru mine, iar eu nu incer decat sa scap.
imi vine sa fug, sa ma ascund, sa mor.... -
-
ai dreptate. asa eram odata, insa acum ma simt obosita, daramata, irascibila. ma simt inerta, parca nimic nu ma mai bucura. imi vine sa plang din orice, oricand.of!
ok. de ingorat il ignor, dar de fiecare data cand insista, cand ma suna (chiar daca cu ii raspund) ma apuca crizele de nervi. daca sunt singura incep sa plang. chiar imi doresc sa nu ma mai caute si nu stiu cum sa il fac sa inteleaga.
nimic nu e mai clar decat atunci cand ii spui omului pe romaneste ca nu mai vrei. insa nu a vrut sa inteleaga. A ZIS CA NU RENUNTA LA MINE.
pentru mine e cel mai mare cosmar -
-
-
-
-
-
"A ZIS CA NU RENUNTA LA MINE."
ete kkt... pardon de expresie....
sigur ca nu vrea sa renunte, mai ales daca te-ai dovedit a fi o amanta care a asteptat cuminte sa fie contactata ori de cate ori avea nemernicul chef sa o includa in programul lui de divertisment... am si asa, o banuiala, ca nu a dat in branci cu cadourile, desi se stie ca pasarica' nu se tine cu paie...
revenind la chestia cu "A ZIS CA NU RENUNTA LA MINE" - aceasta afirmatie a lui demonstreaza faptul ca te stie cam bleaga... in mod normal, n-ar fi trebuit sa aiba tupeul sa deschida gura ca sa iti comenteze decizia. ORICE ALTA FEMEIE I-AR FI RAS IN NAS SI I-AR FI RASPUNS: EI NU ZAU? PAI EU RENUNT LA TINE, CRETINULE...
-
-
-
-
donna... bun comentariu nu am ce zice, dar chiar nu aveam nevoie de asa ceva. ma simt suficient de vinovata si regret. am crezut ca pe forum pot gasi prieteni ce ma pot ajuta, nu sa ma faca sa ma simt si ma rau.
important este ca regret si stiu sigur ca nu as mai face asa ceva.
iar celor care ma acuza: fetelor, niciodata nu stiti pe unde va duce firul vietii!!!!!!!!!!!!! eu nu as fi crezut vreodata ca voi fi pusa in situatia asta. -
donna... bun comentariu nu am ce zice, dar chiar nu aveam nevoie de asa ceva. ma simt suficient de vinovata si regret. am crezut ca pe forum pot gasi prieteni ce ma pot ajuta, nu sa ma faca sa ma simt si mai rau.
important este ca regret si stiu sigur ca nu as mai face asa ceva.
iar celor care ma acuza: fetelor, niciodata nu stiti pe unde va duce firul vietii!!!!!!!!!!!!! eu nu as fi crezut vreodata ca voi fi pusa in situatia asta. -
claudita, cred ca m-ai inteles gresit. nu te-am acuzat ca ai fost amanta (si eu am fost, la un moment dat).
ti-am aratat doar ca esti prea moale, si ca imbecilu' n-ar fi indraznit sa zica nici "pas" in fata unei femei pe care ar fi apreciat-o si respectat-o cu adevarat.
da' da-l, ma, in.... - Doamne-iarta-ma - de troglodit... dupa ce ca te-a tinut incurcata, sa nu poti avea o relatie normala (in timp ce el avea deja, bine mersi, familia si casa lui), tu mai stai sa pici pe spate cand el te ia cu vrajeli ieftine de genu' "eu nu renunt la tine" ???
pai daca ar fi tinut macar un pic la tine, ar fi recunoscut cinstit ca nu-ti poate oferi o viata normala si te-ar fi lasat sa-ti iei zborul, spunandu-ti ca "da, meriti mai mult, iti doresc sa ai tot norocul din lume" etc etc... ex-amantul meu asa a procedat (nici nu avea alta varianta, de fapt), dupa care s-a dus si s-a imbatat lemn, dupa care si-a petrecut Craciunul, linistit, cu nevasta si copilul. (le doresc la tustrei, pe aceasta cale, multa sanatate, cu scuzele de rigoare ca era sa le fut* viata in conditiile in care, de fapt, nu mi-am dorit nici macar o secunda sa le iau sotul, respectiv tatal, pur si simplu pentru ca nu era barbatul pe care mi-l doream )
aaa, si inca ceva: o prietena te ajuta si te incurajeaza sa iei decizia cea mai buna pentru tine, nicidecum sa stai si sa rabzi sa fii tratata intr-un mod nedemn. -
ok.
problema e ca a vrut sa renunte la familia lui, insa nu am fost de acord. nu vroiam sa traiesc stigmatizata. nu vroiam sa ma simt vinovata toata viata. de fapt nu cred ca l-am iubit vreodata, daca l-as fi iubit as fi acceptat sa fug in lume cu orice risc. recunosc ca m-a atras partea materiala.
chiar daca stiu ca am gresit, am o constiinta care cel putin acum nu mai e intunecata.
singurul lucru pe care mi-l doresc acum e sa nu ma mai caute vreodata, sa nu ma mai simt terorizata, hartuita.
sper sa depasesc momentele astea si jur ca am invatat cat pentru toata viata, din prostia mea.
multumesc tuturor pentru sfaturi -
Fetelor, eu nu inteleg chestia asta, de ce vb de roata care se invirte? Dupa cum am mai spus, nu a jurat Clau nimic in fata altarului nimenui! Adica daca un sot isi inseala sotia, amanta e de vina?! Am vazut la tv la emisiuni de genul "cheaters" cum toate sotiile inselate sar la gitul amantelor...poi, daca m-ar insela sotul pe mine, ce-am eu cu necunoscuta aceea?! eu am treaba cu el, nu? Ma lamureste si pe mine cineva de ce e mai vinovat cineva care nici nu ma cunoaste si nici nu mi-a facut nici un fel de promisiuni , decit cineva care se presupune ca ma respecta, iubeste, etc?!
-
-
ai dreptate.
stiu foarte bine ca a dus dintotdeauna o viata dubla. si daca un barbat isi inseala sotia in primul rand e vina lui. daca o face odata, de doua ori, poate e o intamplare, o ispita, dar cand asta e o obisnuinta lucrurile se schimba...
imi asum si eu partea mea de vina, doar nu ma simt o sfanta acum, dar stiu bine ca daca eu nu mai sunt cu el, cu siguranta va aparea altcineva. -
