Doctorii, niste criminali
-
5 0Feritiva de doctora Ruxandra Dumitrescu -
-
-
-
-
-
-
Daca doriti sa aveti un bebe, sa nu faceti marea greseala ,
cum am facut eu,sa va duceti la doctora Ruxandra Dumitrescu ,de la spitalul Cantacuzino,care mai are si nu cabinet in Dorobanti.Poate ca va intrebati de ce am spus aceste lucruri ,pe care de altfel o sa le spun la toate viitoarele si actualele mamici.Si acum sa va zic durerea mea .Dupa ce ne-am ghinuit o vreme sa facem si noi un bebe ,vreme in care toata lumea imi spunea ca ba am una ,ba am alta ,dupa ce am consumat o gramada de teste de sarcina am zis intr-o zi sa mai fac o ultima incercare,si am facut-o .....pentru un moment am ramas muta ,ma uitam la test si credeam ca vad dublu (in loc de o liniuta rosie vedeam doua)Am mai stat putin in baie singura sa ma gezmeticesc dupa care am mers la sotul meu sa il anunta ca trebuie sa se pregateasca ca o sa fie tatic,va dati seama ca levitam ,eram cea mai fericita femeie din lume.Am un sot cum doresc la toate femeile sa intalneasca si.....urma inca o fiinta pe care o asteptam amandoi de ceva vreme .In ziua aceea credeam ca visul meu s-a indeplinit dar....nu a fost asa . Ca orce oameni care doresc tot ce mai bine pentru copilul lor ,am inceput sa cautam un doctor bun,specific bun nu un monstru fara nici un gram de inima .Asa am ajuns la doctora fara inima Ruxandra Dumitrescu pe care ne-a recomandat-o o cunostinta.Am fost la ea la cabinetul din Dorobanti de cate ori ne-a chemat,asta insemnand o data pe luna ,pana in luna a 6 cand am inceput sa ma ingras foarte tare (asa credeam eu ca ma ingras dar de fapt nu era grasime ci retineam apa,foarte multa apa).Cand ma duceam la control nu imi facea altceva decat o ecografie nimic altceva .Nu ma cantarea ,nu imi lua tensiunea ,nu mi-a facut toate analizele,nimic din toate astea si inca multe alte lucruri care trebuiesc facute, asta binenteles numai daca te intereseaza soarta pacientilor si nu numai BANIIIIII lor.
Cand am fost sa fac morfofetala eram foarte stresata ,asteptam cu nerabdare sa imi spuna ca totul este bine ceea ce s-a si intamplat.Mi-a spus ca fetita mea este foarte,foarte bine ,ca o sa fie o grasana ,ce mai totul era extraordinar cu toate ca eu nu ma simteam tocmai bine ,in afara faptului ca nu mai puteam sa ma misc din cauza umfturilor( eram ca un balon ,de la 50 de kg ajunsesem la aproape 80 kg in 6 luni ceea ce nu este normal),nu mai puteam sa dorm decat in fund pt ca nu mai puteam sa respir,mai tarziu am aflat ca aveam un plaman colabat.La insistentele cunostintei comune m-a internat in spital sa vada ce am .De internat ma internat dar ce credeti ca mi-a facut ceva ?!NUUUUUU am stat 4 zile in care nu mi-a facut nimic ,nici o analiza nici macar nu a venit o SECUNDA sa ma vada in cele 4 zile .Dupa a 4 zi am cerut externarea ,simteam ca inebunesc acolo ,parca presimteam ca o sa vina nenorocirea.
Dupa toata povestea asta am plecat la parinti, toate bune si frumoase pana intr-o dimineata cand a inceput sa ma doara burta si spatele .Cand am vazut ca durerile se intensifica i-am spus sotului meu sa mergem pana la spital poate imi dau ceva de calmare dar......nu am ajuns bine la usa ca a inceput hemoragia .Nu pot sa explic ce am simtit atunci ,parca .....mi-i se derula toata viata in fata ochilor.Cand am ajuns la spital doctora care era de garda s-a inchinat cand ma vazut si a refuzat sa ma consulte .Dupa insistentele familiei a cedat dar a zis ca trebuie sa cheme niste doctori de la Bucuresti pt ca este foarte grav si s-ar putea sa iasa rau .Eu nu mai stiu decat ca a venit la mine si mi-a zis ca pe ea nu o intereseaza decat persoana mea ,ca o sa incerce sa-mi salveze si fetita dar pentru ea eu sunt pe primul plan .Au fost clipe de cosmar pt mine dar si pentru familia mea care putea sa piarda nu o fiinta ci doua.
Cand mi-am revenit dupa operatie a 2 sau a 3 zii ,nici nu mai stiu ,mi-a fost frica sa intreb ce s-a intamplat cu toate ca vedeam pe fetele lor tristete,durere si mai ales frica de parca nu se terminase cosmarul .La putin timp dupa ce mi-am revenit a venit si doctora si mi-a confirmat temerile cu toate ca eu inca mai speram....nu a mai putut sa faca nimi -
-
-
nimic ca fetita noastra murise.Imi vine sa mor nu mai ma recunosc ,am strans atata invidie si ura ca nu mai stiu ce sa fac .Acum 4 zile a nascut cumnata mea si inca nu am sunat-o sa o felicit .Nu pot ,cand ma gandesc ca la ea in casa este fericire si bucurie iar la mine lacrimi si tristete,cand ma gandesc ca acum mi-as fi strans puiutul la piept .oare sunt un om rau?
-
Imi pare foarte rau pentru ce ti s-a intamplat, dar nu mai strange ura in tine caci doar tioe iti faci rau. Crezi ca respectiva asa zisa "doctorita" are vre-o remuscare? Gandeste-te la tine si sotul tau. Iti doresc din toata inima sa apara un alt bebe, care nu-l va suplini pe premul, dar iti va umple inima si casa de bucurie. Ai facut bine ca ai atras atentia altor viitoare mamici asupra "doctoritei", dar sa stii ca exista si doctori adevarati. Eu am nascut la Sp.Municipal si datorita dcotoritei Moldovan si doctoritei Sarbu de la copii si eu si copilul suntem acum bine. -
imi pare extrem de rau pentru incercarea cumplita prin care ai trecut, insa la fel de rau imi pare ca strangi in sufletul tau rautate si invidie... la ce te ajuta toate astea? treci mai usor peste ce ti s-a intamplat tie? cu siguranta NU.
ar fi mult mai bine sa incerci sa privesti lucrurile si din alte unghiuri, sa faci eforturi sa INTELEGI si chiar sa te bucuri pentru fericirea altor familii.
cu bunatatea in suflet, cu optimism vei ajunge sa-ti strangi si tu la piwept propriul copilas. pana cand se va infaptui acest lucru, strange in brate copiii altor mamici.
fii buna! ai auzit de chestia asta?: "suferinta innobileaza sufletele mari, pe cand pe cele mici le urateste".
dovedeste ca ai un suflet mare, pe care suferinta l-a innobilat.
avand aceasta atitudine iti va fi muult mai bine ti-o spun din experienta. (si eu am tras-o RAU de tot cu "doctorii".
mult curaj si un bebe cat mai curand
nu-ti pierde speranta si bunatatea din suflet. -
-
Vandra, imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat si sa sti ca te inteleg perfect prin ce treci si eu am patit la fel ba mai rau si imi venea sa dau foc la tot spitalul Pantelimon.
Fi tare, spune-ti ca trebuie sa pot eu asa faceam ca sa nu cad in extrema cealalta pentru ca mi s-a intamplat pe lauzie, nu m-am dus nicaieri singura ma rugam la Dumnezeu si imi spuneam ca trebuie sa pot avea un copil.
Daca vrei sa vorbim lasa-mi oa dresa de email pe privat si o sa utu recomand un medic extraordinar care pe mine m-a ajutat enorm si datorita lui am reusit s aduc la bun sfarsit sarcina a doua si acum am o minune de fetitza. -
-
Ba am cerut si o a doua parere ,exact a doua zi cand am iesit din spital dar pentru ca aceea doctora nu luase nici un ban de la mine in 8 luni de zile nu si-a dat nici cel mai mic interes.Mi=a zis ca sant,, mica si grasa,,si ca sa mananc mai moderat ceea ce faceam de ceva vreme(din cauza celor 3l de lichid pe care iiaveam in stomac si dic cauza carora nu mai puteam sa mananc )si sa vin peste o saptamana sa vada ce mai fac si ca sa mai imi ia niste bani,ca in fix 5 minute s-a ales cu 1 milion.Numai ca fetita mea nu a mai apucat o saptamana.
-
ce durere ,cum poate tocmai o femeie sa faca asa ceva,e criminala nu are drepul sa i se zica dr,draga mea fruntea sus roagate la dumnezeu si ai sa vezi ca va fi bine ,eu am o prietena care are 3 pierdei ,primi au fost gemeni ,dar nu sa lasat acum are o fetita de 2 ani si e fericita ,succes si nu uita ca va fi bine si pt tine ,sper ca sotul tau sa te mai consoleze si sa te sustina ,fiti tari ca viata are atatea greutati si trebuie sa fim tari,CURAJ -
imi pare rau pt tine... 
k...?