Anorexia distruge !!!
-
8 0Buna ziua ! Numele meu este Bianca, sunt din Brasov si implinesc anul
acesta 20 ani...As dori ca aceasta poveste sa ajunga la urechile cat mai
multor fete, pentru ca in momentul in care preocuparea pentru aspectul
fizic devine o obsesie, incepe sa distruga ! Puteti sa nu credeti, nici eu
nu am crezut...Eram prin clasa a7a cand aveam vreo 74 kg la 1,65...eram
enorma ce-i drept si evident, oamenii din jur imi spuneau sa nu mai mananc
atat de mult ca sunt grasa...ei bine, asa ca am inceput noua mea dieta: nu
mancam de dimineata pana seara NIMIC, apoi crapam frigiderul ca mi se facea
foarte foame..ma rog, timp de vreo doi ani am dus-o asa, zile in care nu
mancam mai deloc, completate de zile in care mancam enorm ! Ce-i drept in
astia doi ani am slabit pana pe la 62 kg..multumitor, dar nu suficient
pentru mine ! Prin clasa a8a am inceput sa fumez, ca deh, auzisem ca
fumatul slabeste si am zis ca fumez pana reusesc sa slabesc, apoi ma
las...Timpul a trecut, am mai slabit, m-am mai ingrasat si asa am devenit
obsedata de anorexice fara sa imi dau seama..le iubeam..imi curgeau balele
dupa picioare subtiri, eram disperata sa fiu si eu ca alte fete: sa mananc
si sa nu ma ingras..era VISUL meu ! Asadar, am inceput sa mananc tot mai
putin si sa fumez tot mai mult...guma de mestecat si bomboanele erau in
permanenta cu mine ca sa-mi tina de foame, logic ! Pana in iarna anului
2012...cand am ajuns la "minunata" greutate de 43 kg la 1,65 ! Va imaginati
ce priveliste "DEOSEBITA" pentru ceilalti ! Toata lumea era socata, toti se
rugau de mine sa mananc...au inceput crizele de depresie, plangeam, fumam,
nici eu nu mai stiu..dar mie mi se parea ca arat chiar bine, nu intelegeam
ce aveau ceilalti cu persoana mea...Imi vedeam familia distrusa, sincer va
spun..citeam in ochii lor ca vroiau sa ma ajute si nu stiau cum..ii vedeam
ingrijorati si eu eram ingrijorata ca nu pot face nimic..devenisem chiar
incapabila sa ies din acel cerc (degeaba spuneau unii si altii: "Mananca
!", mie mi se parea ca sunt grasa, de ce as fi mancat??)..Imi spunea o
persoana careia ii multumesc si ei ca m-a ajutat: "Nu puteam sa te mai vad
cum te stingi incet incet"..cuvintele acelea au venit ca un fulger peste
mine,dar mi-au dat incredere ca pot sa ma vindec!..AM TRAIT UN CHIN CATEVA
LUNI SI NU MINT CU ASTA ! Il rugam in fiecare seara pe Dumnezeu sa ma lase
sa mai traiesc, pentru ca imi doream asta si mi-era frica sa nu mi se
opreasca inima peste noapte (era si normal sa ma gandesc la asta, deoarece
corpul meu era prea slabit si nu avea din ce sa isi ia vitamine si toate
cele, deci puteam oricand "sa dau coltu' ")..Ma rugam sa nu ma mai port
urat cu cei din jur (pentru ca devenisem si irascibila), pentru ca ei nu
meritau sa puna la suflet vorbele mele si sa sufere in urma reactiilor mele
datorate lipsei de mancare..Incepusera insomniile..Ma puneam in pat devreme
sa ma uit la televizor in speranta ca voi adormi mai repede si va veni
dimineata sa pot manca nelipsitele fructe si cereale pe care le savuram
pana la ultima bucatica stiind ca nu voi mai manca nimic pana dupa-masa
!..Treceau atat de greu orele peste zi si abia asteptam sa treaca si sa
vina masa cealalta, pana cand..nici mancare nu imi mai trebuia..ma
multumeam cu Pepsi light, cafea, tigari si guma de mestecat cu tona,dar
mancam cate ceva de frica sa nu pic lata!..Mergeam la magazin si ma mai
uitam asa, la dulciuri si la toate cele si imi spuneam: " Lasa ca imi voi
lua si eu intr-o zi si voi incepe sa mananc", dar imi trecea pofta repede
si plecam..pana intr-un weekend...cand am auzit de la cel putin 7 persoane
ca sunt oribila asa ! Deja toate cuvintele veneau peste mine ca niste
cutite..Si m-am uitat in oglinda..si imi vedeam oasele si coastele..si am
inceput sa plang.. Familia mea imi arata pe strada fete slabe care mi se
pareau oribile si ei spuneau ca sunt cu mult mai slaba..dar eu nu ma
vedeam...si pentru asta sufeream cel mai tare...cu trecerea timpului, m-am
indepartat de multa lume, tocmai pentru ca se holbau la mine ...Dar si
pentru faptul ca nu mai aveam chef, eram mereu obosita, deprimata...si,
mi-era frica sa nu ma puna sa mananc !! Si in plus, in fiecare seara mi-era
frica de faptul ca nu ma voi mai trezi dimineata urmatoare... Dupa acel
weekend, am spus STOP: ajunsesem plangand acasa..adica, eu chiar aveam o
problema..cine ma putea ajuta in afara de eu insami? Eu intrasem in asta,
eu trebuia sa ies, era logic...Il rugam pe Dumnezeu sa imi dea putere si a
doua zi sa incep sa mananc si sa ma tin de asta! Asa ca luni m-am dus
frumusel la supermarket si am cumparat o gramada de mancare pe care...am
mancat-o si mi s-a facut rau ! Da..iar au inceput crizele de plans in ziua
aceea, mi-era rau, foarte rau...dar asta a fost...Dupa ziua aceea, am
inceput sa mananc : normal, dar mai mult decat mancam cand eram la
dieta...Acum am aproape 3 saptamani de cand mananc cat de cat normal,m-am
ingrasat putin (dupa ce zice cantarul), dar e oribil..Inca mai am stari de
depresie in unele momente, parul mi-a cazut si imi cade mult...unghiile
sunt extrem de subtiri, uneori ma mai doare stomacul cand mananc alimente
noi...mi se vad oasele, e groaznic..incep sa ma analizez si ma vad..imi vad
oasele...uneori am dureri de cap, de spate, de muschi...pentru ca sunt prea
slaba..imi doresc sa renunt si la fumat, pentru ca mi-e frica...Inca mi-e
frica de moarte si de faptul ca nu o sa ma mai fac bine
niciodata...FETELOR, VA SCRIU ACEASTA POVESTE CU LACRIMI IN OCHI..IUBITI-VA
ASA CUM SUNTETI..SUNTETI FRUMOASE ASA..SI CINE VA PLACE, VA PLACE ORICUM !!
BAIETII NU SE UITA DUPA FETE SLABE (SI EU AM CREZUT ASTA ODATA) SI UITE CA
NICI NU MA MAI PRIVESTE VRE-UNUL IN OCHI...FAMILIA VA IUBESTE SI CU CATEVA
KG IN PLUS..PE MINE FAMILIA SI CATEVA PERSOANE DIN AFARA FAMILIEI M-AU
SUSTINUT ENORM, FARA EI CRED CA ERAM MOARTA DEJA...SAU IN PERFUZII...LE-AM
FACUT MULT RAU SI REGRET ASTA ! SI IMI DORESC DIN TOATA INIMA SA MA IERTE
PENTRU CA I-AM DISTRUS ATAT PE EI, CAT SI PE MINE ! VA ROG DIN SUFLET, DACA
AVETI RABDARE SA CITITI TOT, SPUNETI-LE SI ALTOR FETE DE POVESTE...IUBITI-
VA SI TRAITI-VA VIATA ASA CUM SUNTETI, SANATOASE SI FRUMOASE, ALTA NU
AVETI...SI SA-I MULTUMITI LUI DUMNEZEU PENTRU ASTA ! SI NU, NU IMI ESTE
RUSINE PENTRU CE AM SCRIS. EXPERIENTA ASTA M-A DETERMINAT SA PRETUIESC
ORICE LUCRU DIN VIATA SI SA IUBESC VIATA ASA CUM E, PENTRU CA UNA AM SI NU
AM DE GAND SA O DISTRUG ! VA PUP. (scuze daca e vreo greseala de tipar)