tot eu
-
0 0pune multe probleme bulimia si deasta vreau sa discut cu cineva ...nu indraznesc sa le spun alor mei ca ii distrug si nici iubitului meu pentru ca o sa-l distrug si pe el....trebuie sa o rezolv singura problema asta ca eu am intrat in ea....am nevoie de sfaturi...de informatii ..c um sa apelez la un psiholog si ce trebuie sa fac sa ma opresc ....ca nu vreau inca sa mor si sa mai dau bani pe bulimie mie suficient cat m-a costat.....si am un sfat pentru fetele care se apuca de slabit nu tineti nicio dieta stricta pentru ca o sa ajungeti la bulimie...asa a inceput si la mn..dieta stricta,apoi infoetare,apoi nu vroiam sa manc dulciuri si doare le mestecam in gura(nu le inghitam)si le aruncam si apoi intr-o zi am mancat prea mult si numai puteam de stomac si mam dus sa vomit si asa a inceput totul..sincer nu vreau sa fiu grasa dar nici bulimica deoarece te costa enorm sa fi bulimica.... -
-
odia
am vazut ca ai mai deschis un topic .
sincer, inca sper ca esti doar un troll.
daca nu, atunci e grav
foarte grav
m-a intristat ce am citit.
e trist din mai multe puncte de vedere:
- banii disponibili ii dai toti pe mancare.
- nici macar nu te bucuri de mancare, ca apoi o versi
- senzatia dupa varsat e oribila
astea e disconfortul fizic.
dar cu adevarat grav este cel psihic !
- esti dependenta de aceasta practica total nesanatoasa
- esti obsedata sa nu te ingrasi, cu orice pret, chiar cu pretul vietii tale
- ai senzatia de vinovatie dupa orice aliment bagat in gura
- iti lipseste curajul sa expui problema ta familiei si prietenilor
toate astea te deprima
sincer......nu stiu ce sa-ti spun....
dar cred ca primul pas bun l-ai facut deja : ai admis ca ai o problema , e bine ca nu esti in faza de "denial" ( negare)
trebuie sa iei masuri, dar masuri concrete, nu te limita doar la niste sfaturi primite pe un forum.
trebuie sa vezi un specialist.
parerea mea ( nespecializata) este ca trebuie sa mergi mai intai la un doctor, sa-ti faci un set complet de analize.
daca nu ies bine, nu te mira.
dar nici nu te speria sau descuraja !
analizele nu prea bune ar trebui sa fie un impuls spre a te vindeca de boala bulimiei.
daca analizele ies bine (ceea ce iti doresc din suflet ), nu te culca pe o ureche, nu considera ca esti bine - merci , sanatoasa, si deci nu ai nevoie de ajutor !
nu !
considera ca esti norocoasa si ca ai actionat la timp.
apoi:
cere ajutorul unui psiholog.
ai nevoie de cineva care sa te asculte in primul rand, sa te inteleaga, sa iti explice de unde a pornit totul, sa-ti descifreze mecanismul gandirii, si in functie de acesta, sa incerce sa te ajute.
daca acest caz al tau este deja prea grav, e posibil sa ai nevoie de un psihoterapeut.
da-mi voie sa-ti mai pun niste intrebari:
- de unde esti?
- lucrezi sau esti studenta?
- iti permiti un psiholog?
- care este relatia cu parintii si cu prietenul tau?
- ai incercat in trecut cure de slabire care nu au avut rezultat?
- ce anume te-a facut sa recurgi la asta ?
astept raspunsurile tale si mai vb apoi.
ah , si sfatul meu este sa plangi pe rupte, daca asta simti, si sa te descarci.
cand te-ai linistit , nu te linisti de tot , in sensul sa crezi ca problema a trecut, ramai suficient de "nelinistita" cat sa gandesti calm , la rece, la gasirea unor solutii concrete.
fruntea sus, este grav ceea ce se intampla cu tine, dar nu fara iesire ! -
-
nu stiu cum functioneaza lucrurile pe aici...totul a inceput de mica..eram mai plinuta si tot timpul se faceau comparatii intre mine si sora mea (e mai mica)auzeam'ce slaba e soruta,ce frumoasa e ea'pana in clasa a 9 a fost asa...iar in iarna aceea a fost o intamplare care ma socat faptul ca ajunsesem la marimea 42 la blugi si sora mea avea 38 si aveam si un 1,55m si mi se vedea burta si suncile si am decis sa tin o cura de slabire...reteta am auzit-o de la o profesoara de chimie si am tinut-o de pe 02 martie pana pe 14 mai si de atunci ai mei nu mau mai lasat sa tin dieta iar eu refuzam sa mananc adik mancam cat consideram eu ca e suficient dar ai mei ma indesau cu mancare(eu imi facusem un program sa mananc pana in 2)si apoi deloc ...pana intr-o zi cand am inceput sa vomit....prima data am crezut ca e de bine ca sunt slaba si mananc ce vreau dar acum am crescut si deabia acum realizez ce greseala am facut...practic numai eu am de pierdut din asta viata,bani si nu raman nici cu satisfactie ....sunt studenta in primul an la contabilitate la buget,incerc sa ma angajez in vara asta ....chiar as vrea sa stiu cat m-ar costa o sedinta la psiholog...alor mei nu le pot spune de problema mea pentru ca ei mai tot timpul au fost exigenti si in plus i-as dezamagi si nu as putea da ochii cu ei...pentru ca fac eforturi enorme ca sa ma mentina la facultate la craiova....iar iubitului meu nu indraznesc sa-i zic pentru ca mie rusine ...nu e un lucru cu care ma mandresc....momentan nu am bani sa ma duc la psiholog si deasta apelez aici pe forum...pentru ca nu stiu ce sa fac...cum sa ma descurc....
-
Odia, inteleg foarte bine prin ce treci. vreau sa vorbim, prin mesaje private, cum vrei.
si mai e un topic deschis pe tema asta : "sunt fete ana-mia pe aici?"
acolo sunt multe fete care au trecut prin asta, si stim despre ce e vorba, ne-am incurajat reciproc. si stiu ca ai nevoie sa vorbesti cu cineva.
spune-mi numai cum. daca vrei aici, vom vorbi si aici.
fii tare. ii dam noi de capat. -
-
-
ciao odia
eu am intrat pe topicul tau mai mult sa te incurajez si sa te asigur ca nu esti singura ...pt ca as repeta cam aceleasi lucruri spuse atat de bine de celelalte eve
e bine ca ai intrat pe forum sa ceri ajutor, e bine ca realizezi ca ai o problema, sa fii convinsa ca o vei depasi, dar trebuie sa stii ca pe langa sfaturile si mana de ajutor intinsa din alte parti, tu esti cea care trebuie sa depuna efortul cel mai mare
as fi curioasa sa stiu ce inaltime si greutate ai acum si eventual din ce oras esti, poate suntem aproape si te pot incuraja mai....real, ca sa zic asa..
scrie-mi pe privat, eventual, daca nu vrei sa apara aici..
ai grija de tine, nu te descuraja, si urmeaza sfaturile berthei ale lui me_eva, sunt sfaturi foarte bune
caputzul sus, nu esti singura -
Odia, o sedinta la psiholog costa cam intre 40-80 lei.
Ai putea insa sa mergi la medicul de familie sa-ti dea trimitere la psihiatru, ca acolo macar nu platesti..Ii explici pentru ce iti trebuie..
Si psihiatru te poate ajuta, in primul rand ca are cunostinte mult mai vaste decat un psiholog..In al doilea rand ca ar putea sa-ti dea si o medicatie..cateodata sunt necesare antidepresive.
Aceasta boala nu se trateaza numai la psiholog..trebuie terapie comportamentala, consiliere nutritionala plus eventual medicatie..Depinde..
Du-te cat mai curand!De tine depinde!
Tu trebuie sa incepi prin a constientiza acel cerc vicios.. -
Buna odia,
si eu la fel ca si celalalte eve am intrat pt a te sustine......da, este f adevaratt ca urmarile asupra propriului organism atunci cand suferi de bulimie sunt dramatice, nu vreau sa te sperii ci doar iti atrag un pic atentia asupra ``reactiilor adverse``:
tulburari frecvente ale ciclului menstrual, complicatii dentare grave si adesea ireversibile, alterarea musculaturii........
efectele pe termen lung ale bolii pot fi grave deoarece acestea includ probleme cardiace, sanguine, digestive, hormonale, probleme ale rinichilor si ale oaselor.
la acestea se mai pot adauga depresia si starea de agitatie permanenta.
tratamentul bulimie este complex, necesita chiar si spitalizare, doar medicul stabileste etapele tratamentului, dar prietenii si familia trebuie sa sustina permanent bolnavul.
dupa incheierea tratamentului, cei mai multi bolnavi au nevoie de consiliere pe termen lung pentru a preveni reaparitia bolii.
Specialistii cred ca bulimia este o boala a societatilor moderne, iar stresul are un rol determinant in aparitia bolii. Standardele sociale si mediile sociale in care aspectul fizic este important, vulnerabilitatea psihica si cea biologic,a ii determina pe medici sa creada ca bulimia rezulta din congruenta factorilor sociali, psihologici si biologici, dar si factorul genetic poate avea o contributie la declansarea bolii. De asemeni, problemele in familie, respectul de sine si problemele legate de personalitate constituie alti factori.
VOINTA INFRANGE ORICE PROBLEMA!!! -
PS: asa cum spunea si o alta eva, este f bine ca tu ai recunoscut ca te confruti cu aceasta problema si chiar vrei sa fii sustinuta de catre alti oameni si chiar doresti sa faci ceva in acest sens, pt ca cei mai multi care sufera de aceastta bola se ascund in spatele bolii, fără să dea nici cel mai mic semn că viaţa lor a devenit un chin.
doar cănd se ştiu in siguranţă, nevăzuţi şi neştiuţi de nimeni, işi vără degetele pe găt şi lasă să se vadă faţa hidoasă a viciului care a pus stăpănire pe viaţa lor: bulimia.
puţine sunt cazurile in care bolnavii se hotărăsc să dea ochii cu un specialist.
unii dintre ei mor, măcinaţi de boli provocate de vărsături. -
-
Buna!uite ca ma bag si eu in seama ca sunt noua pe aici si nu cred k iti strica o prietena in plus...sper.Pana acum din fericire nu am avut de-a face cu nimeni care sa fie anorexic/bulimic dar am vazut destule documentare/filem/articole in legatura cu asta.Am avut si eu inainte momente d-astea in care ma gandeam k poate a fi bulimic nu e ceva chiar asa de rau...ca e ceva ce se poate controla,adik slabesti cat vrei apoi te opresti...dar totusi m-am gandit si ca nu as fi putut sa vars tot ce mancam...mai alesc ca stiu ca suna dur dar se poate si muri din cauza asta daca nu este oprita la timp...gandeste-te la bucuria pe care ti-o aduce o prajiturica pufoasa,o inghetata racoroasa intr-o zi torida de vara...incearca sa imparti gusturile astea cu cei dragi...sa incepi sa mananci putin cate putin...mergi la iarba verde cu iubitul si bucurati-va unul de altul...din cate am citit chiar tii la el si cred ca gresesti evitand sa-i spui.e dreptul tau sa decizi sa nu-i spui dar cred ca e si dreptul lui sa stie cand ceva nu e in regula cu tine...poate el te poate ajuta mai mult decat am putea-o face noi pentru ca el este aproape de tine...cei care tin intr-adevar la tine nu te vor abandona,crede-ma ca am invatat asta...eu ma ofer ca partenera in calatoria asta pe care ai inceput-o in lupta cu bulimia,TE FELICIT...si deja ai trecut jumatate de pod prin faptul ca ai constientizat faptul ca nu e bine sa traiesti asa.te pup dulce:*si ai grija de tine -
nu-i asa de simplu...eu tot ce imi doresc e sa reusesc sa ies din etapa asta care ma distrus...si sunt constienta ca nu o sa am rezultate bune pentru ca sunt de aproape 4 ani bulimica si organismul meu e distrus....si imi vine sa plang cand ma vad asa....si ma simt nasol ..mie frica ca poate aflu ca numai am mult de trait si nici macar nu facut nimic cu viata mea...si mie rusine de ai mei....si de al meu iubit pe care il iubesc enorm dar nu pot sai spun ca mie rusine cu asta....va multumesc f mult pentru sfaturile date si pentru sprijinul acordat...
-
"sunt constienta ca nu o sa am rezultate bune pentru ca sunt de aproape 4 ani bulimica si organismul meu e distrus....si imi vine sa plang cand ma vad asa....si ma simt nasol"
odia, tu nici nu ai inceput bine lupta impotriva bulimiei.... cum poti spune ca esti constienta ca nu o sa ai rezultate bune??
stii din start ca e o lupta pierduta?
banuiesc ca nu , altfel nu mai cereai ajutor....
nu porni la drum cu ideea ca nu o sa ai rezultate, nu fi negativista !
incearca sa intelegi ca multe fete au suferit de asta si cu ajutor de specialitate s-au vindecat.
un strop de optimism nu strica !
ti s-au pus niste intrebari , si de catre mine, si de catre fete la care nu ai raspuns....
ce inaltime ai ? si cate kg?
care este relatia ta cu parintii tai?
ai citit topicul alaturat "sunt fete pro-ana/ pro-mia aici?"
e mult de citit, dar merita !
chiar vreau sa imi raspunzi, l-ai citit ?
vomiti de fiecare data cand mananci?
orice ai manca?
sau cat de dese sunt episoadele astea? -
-
da am citit acolo si sunt impresionata ca vad ca multe fete trec prin ce trec eu si ma indentific cu fiecare....am 1,60m si 45-48 kg episoadele variaza dintre 1-5 ori pe zi...dar sunt zile cand mananc ceva dupa ce vomit(mar sau ceva simplu ce consider eu ca nu ma umfla),sunt zile cand mananc dimineatza ceva simplu,beau apa multa,sunt zile cand nu vomit tot ce am in mine si zile cand dau tot,sunt zile cand mai mananc ceva pe zi si zile cand beau 2-3 ceaiuri de musetel indulcite,mananc si 2-3 mere pe zi fara sa le vomit ..relatia mea cu parinti e buna dar nu atat incat sa le zic problema mea pentru ca i-as distruge ca tin foarte mult la mine si daca ar afla asta i-as dezamagi cumplit si deasta prefer sa stau departe de ei.....me_eva sper ca ai primit mesajele mele ca tiam lasat 2 ...
-