Cum ti-e felul!?
-
0 0GRasi,slabi cred ca ne ducem "crucea" cu speranta ca ,grasii o sa slabeasaca si slabii o sa se ingrase dupa retetele magice a unor ilustrii anonimi ,cu exceptia profesionistilor,a celor care-si dedica viata cercetarii fenomenelor,desi ,unii au ajuns la concluzia ca ,codul genetic este cel care ne imparte "aspru" in slabi si grasi,acestia din urma avand in carca si capriciile unei glande "perverse"(tiroida).Ramanem cum suntem sau sa luptam in continuare..cu mentalitati sau destine!? -
depinde...eu am fost slaba, dar slaba cu forme, adica aveam 95-60-95, si 57 de kg la 1,70.
dupa care m-am ingrasat ca o floricica 13-14 kg intr-un an de zile. sincer, si inainte papam copios
, dar faceam si miscare, nu sport propriu-zis, dar plimbari la munte etc, parca anul asta am exagerat totusi si cu mancarea.
de asta vreau cu disperare sa ajung cum eram inainte...chiar vorbeam cu prietena mea si ii spuneam ca poate daca eram dintotdeauna grasuta, m-as fi resemnat.
dar asa...deci nu cred ca e mereu dupa cum ti-e felul -
da,irinuka ,dar la tine nu e o chestie genetica ,nici capriciul unei glande care,contrar aparentelor ,da la foarte multa lume batai de cap..posibil ca esti ceea ce se cheama o "pofticioasa"..si intr-adevar,lucrurile se pot schimba cu putina vointa daca asta e ceea ce iti doresti..dar exista verdicte grave:slab sau gras ,incurabil pe viata!te pup!
-
-
-
da, asa e, ai dreptate. observ si eu cu groaza ca incepe sa ma obsedeze problema asta, nu mai am chef de iesit, de mers in cluburi, ma simt complexata, mi se pare ca orice haina imi vine ca naiba, ma uit cu admiratie la fetele cu siluete grozave...
si mai ales ma intreb unde naiba mi-a stat capul tot anul... pup si eu! -
mei, mai degraba slabesti frumos, usor, cand esti optimista, bine dispusa si vesela... asa, cand ajung caloriile sa te obsedeze este nasol.. sa nu uitam ca problema greutatii este in ochii nostri intai, nu in a celorlati, in ai fetelor cu forme grozave... si sa nu uitam sanatatea care trebuie intretinuta... si kilogramele multe o inrautatesc in timp, va spun eu... -
-
Cat ma priveste pe mine,pot zice ca mereu m-a nemultumit greutatea pe care o aveam.Si asta era doar in capusorul meu
caci cei din jur,din contra,ma felicitau pentru felul in care arat!
E adevarat ca in primii ani de liceu eram mai dolofana,aveam 71 de kg la o inaltime de 1,73 cm.
De indata ce am plecat la facultate mi-am schimbat modul de viata si de mancare,totodata.Drept urmare,am reusit sa scap de cateva kg bune si se pare ca am cam scapat de problemele cu greutatea...dar nu as suferi daca as mai scapa de vreo 2-3 kg.Mentionez ca in momentul de fata am 60 de kg.Nu am avut nicodata burta...e vorba aici si de mostenire generica (cred),doar posteriorul este bombat iar eu am impresia ca ar fi grasut.
Ca si constitutie fizica,seman leit cu maica-mea:talie de viespe dar fund proeminent.Mereu port tocuri foarte inalte si creez iluzia ca as fi mai slaba.Nu sunt adepta balerinilor si a pantofilor sport(cred ca estompeaza frumusetea corpului). -
Daca ne simtim bine in pielea noasta(si asta ar fi ideal),ramanem cum suntem.Parerea mea este sa nu ne raportam la ceea ce vedem in jur,ci sa ne privim pe noi cu multa atentie si daca ne acceptam asa cum suntem,e totul bine!Din pacate,de cele mai multe ori ne vedem"deformate"chiar daca cei din jur contrazic asta...Am devenit superficiali,in sensul ca nu privim"esenta"ci doar"continutul".Eu am trecut peste complexe si daca am incredere in mine,ma accept,o vor face si cei din jur.Ma gandeam sa deschid un topic despre operatiile estetice...apropos de asta...In fine,vorbind strict de kg,eu am 58,la o inaltime de 1'67,deci o persoana nici slaba nici grasa...depinde si de structura...o prietena de-a mea are aceeasi"coordonate"si pare foarte slaba fata de mine.De cand ma stiu,inca de la liceu am oscilat 58-60kg...deci am o greutate constanta.Mi-as dori sa mai dau jos vreo 2kg,insa este destul de greu..mai ales cu renuntatul la dulciuri...Oricum,foarte slaba nu mi-ar sta bine,sunt sigura de asta.Deci,ma consider ok.
-
-
-
Buna, fetelor!In trecut m-am confruntat si eu cu aceasta problema/complex a greutatii.Acum 3 ani aveam 65 kg si 1,67.Am slabit cam 10 kg intr-o jumatate de an,controlandu-mi fiecare calorie si nedepasind 1000 calorii pe zi.Cred ca acest regim destul de drastic, auto-impus, nu a fost cea mai fericita alegere...Ar fi trebuit sa consult un nutritionist,dar graba de a ma vedea slaba a fost mai mare decat orice alt fel de rationament.In prezent, am 52 de kg si mananc cam tot ce imi doresc, dar tot nu sunt multumita de mine si traiesc inca sub spaima kilogramelor in plus , a ingrasarii pe care o vad ca pe un esec personal. Pana la urma cred ca problema adevarata nu sta in a fi sau a nu fi slaba,in a urma niste canoane ale modei, ci in a te accepta si a te iubi asa cum esti, a trai in armonie cu tine insati....
-
-
da Noelia...ceva asemanator traiam si eu..pana cand, am fost la psiholog..pt. ca la mine era mult mai rau ..si stii ce mi-a spus, pana nu incerc sa ma plac oricum as fi ,nu o sa reusesc in niciun plan...si apoi, din propria experienta am invatat ca ,exista lucruri mult mai grave.....uite un ex:"maine nu ai avea picioare,ce ai prefera ,situatia de astazi sau cea de maine?"...asta m-a intrebat psihologul,eu .. mi-am raspuns..te pup!
-
Multumesc mult alina ca te-ai gandit la mine, insa tu chiar ai reusit sa depasesti problema? Eu am fost la psihiatru si iau medicamentatie antidepresive(nu din acest motiv, am avut alte probleme), iar acum ma simt mai bine insa de obsesia ca sunt grasa cred ca nu voi putea scapa niciodata. De cand ma stiu am fost slabuta si de un an incoace am pus pe mine si nu ma suport delok asa!
-
-