Mie imi este teama de necunoscut; si acesta nu este un gen de teama rara. Tuturor ne e frica de ceva, fie ca este o teama concreta sau de necunoscut. Cea din urma este una dintre cele mai raspandite. Cum anume se deosebeste ea de orice alt tip de teama?
Lena Rusti, psihoterapeut, ne raspunde la aceasta intrebare: "Atunci cand stim exact care este 'obiectul' care ne inspira teama, emotia este de frica. Frica poate varia in functie de modul in care persoana percepe situatia in care se afla. De exemplu, a fi intr-un lift care urca pana la etajul zece poate fi un lucru firesc pentru o persoana, dar poate fi o ocazie de cumplita frica pentru o alta.
In schimb, atunci cand apare teama, dar fara a avea un obiect precis care sa o inspire, emotia este de anxietate. In cazul anxietatii, teama este, mai degraba, un sentiment de apasare si de frica ambigua, fara a se putea spune cu siguranta care este cauza. Ca si in cazul fricii, emotia poate merge oricat de departe, indiferent daca exista sau nu o cauza reala. Ce face anxietatea mai dificila in abordare este faptul ca, nestiind sursa fricii, persoana are sentimentul ca nu stie ce sa faca pentru a scapa de ea. Nu stie cum sa o confrunte sau cum sa o ocoleasca. Acest gand face anxietatea sa se transforme in panica, si emotia poate merge cat de departe, pana la sentimentul de epuizare fizica si psihica."
Prin urmare, atunci cand cunosti obiectul fricii tale, il eviti sau il infrunti - pe scurt, actionezi intr-un anumit fel. In fata necunoscutului, primul impuls este sa "paralizezi"... Suntem obisnuiti sa analizam, sa incercam sa optimizam situatiile, sa ne asiguram ca rezultatul (sau viitorul) va fi bun. Daca am fi siguri ca va fi asa, nu ne-am mai teme.
Si, totusi, de unde aceasta teama? Aminteste-ti perioada copilariei. Iti era la fel de teama de necunoscut? Copiii sunt mai dispusi sa experimenteze, deoarece, pentru ei, aproape totul este nou. Ce-ar face daca nu ar experimenta? Nu ar invata nimic, niciodata. Pentru ei, a experimenta este amuzant, iar daca rezultatul este sub asteptari, mai incearca. Sau poate ca ei au mai putine asteptari, in conditiile in care cunosc putine lucruri sau situatii.
Una dintre marile noastre temeri este frica de esec. Poate de aceea orice risc este masurat, cantarit. "Dar daca..." este un refren foarte des "auzit" in mintea noastra si, uneori, ne copleseste.
Din dorinta de a fi realisti, poate ca, uneori, suntem de-a dreptul pesimisti. Nu ti s-a intamplat niciodata sa iti fie teama, sa iti imaginezi cele mai rele scenarii, ca, pana la urma, lucrurile sa iasa de departe mult mai bine decat credeai? Ce castigi daca doar iti hranesti teama, fara sa actionezi pentru a o anihila?