Cezariana este o interventie chirurgicala ce presupune incizia peretelui abdominal anterior si incizia anterioara a uterului pentru extragerea fatului.
In prezent, mai mult de 20% dintre nasterile din SUA sunt realizate prin operatie cezariana. Incidenta crescatoare a acestor operatii a fost observata in ultimii ani si in Romania, in conditiile unei monitorizari fetale mai eficiente, a modificarii legii malpraxisului si a cresterii gradului de informare a femeilor.
Comparativ cu nasterea vaginala, operatia cezariana este mult mai costisitoare, mult mai dureroasa si necesita timp mai indelungat pentru recuperare, dar totodata poate salva viata mamei si a copilului in multe situatii.
Motive pentru care doctorii ginecologi aleg cezariana:
- Afectiuni materne grave precum bolile cardiace, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat etc;
- Prolapsul de cordon, cand cordonul ombilical prolabeaza in vagin;
- Sangerarile placentei;
- Distociile, cuprinzand toti termenii care se refera la orice dificultati ale nasterii (distocia de dinamica necorectata medicamentos, distocia de bazin, distocia de dilatatie a colului uterin etc.);
- Semne de suferinta fetala evidentiate prin modificari ale frecventei cardiace sau prin evidentierea acidozei sanguine;
- Modificari ce fac imposibila nasterea vaginala: disproportia feto-materna, pozitia fatului (prezentatia transversa etc.), bazinul chirurgical etc.
De ce opteaza mamele pentru operatie
Unele femei aleg nasterea prin operatie cezariana din cauza unei nasteri pe cale vaginala dificila in antecedente, din cauza faptului ca prezinta uter cicatricial secundar unei interventii chirurgicale anterioare la nivelul uterului, din cauza preocuparii pentru eventualele leziuni cerebrale fetale care ar putea surveni in timpul travaliului si expulziei sau a leziunilor perineale materne.
Unii experti apreciaza faptul ca, acum, femeile au dreptul si posibilitatea de a se informa si de a opta pentru nasterea prin operatie cezariana si subliniaza ca riscurile asociate acestei proceduri sunt minime la pacientii cu risc redus.