Avortul spontan in primul trimestru de sarcina

Avortul spontan este cea mai frecventa complicatie a sarcinii, al carui impact emotional perturba echilibrul afectiv al cuplurilor. Rata avorturilor spontane este foarte ridicata, aproximativ 70% dintre conceptiile umane nu ating viabilitatea.

Avortul spontan este cea mai frecventa complicatie a sarcinii, al carui impact emotional perturba echilibrul afectiv al cuplurilor. Rata avorturilor spontane este foarte ridicata, aproximativ 70% dintre conceptiile umane nu ating viabilitatea.

In foarte multe cazuri, pierderea are loc inainte de "perioada menstruala de intarziere" si sunt insotite uneori de semnele clasice ale unei sarcini normale. Vorbim aici despre cresterea in volum a sanilor, greata, intoleranta la anumite mancaruri sau mirosuri, balonare, disconfort abdominal etc.



In ciuda acestor manifestari resimtite de catre femei, testele de sarcina efectuate in perioada de intarziere menstruala sunt negative. Ca o precizare, testele de sarcina disponibile in farmacii se bazeaza pe detectia urinara a hormonului betaHCG.

Aproximativ 31% dintre sarcinile confirmate (testul de sarcina este pozitiv) evolueaza catre avort spontan, cauzele incriminate in acest proces le vom enumera ulterior.

La debut, manifestarea clinica cea mai des intalnita este reprezentata de sangerarea vaginala, care din punct de vedere cantitativ poate varia de la cateva picaturi de sange (secretie sangvinolenta) pana la pierderi importante cu rasunet general (anemie sau in cazurile grave chiar soc hipovolemic).
Ea poate fi sau nu insotita de dureri in abdomenul inferior, asemanatoare celor din timpul ciclului menstrual. In timp, ore sau zile, simptomatologia se agraveaza, in final producandu-se expulzia produsului de conceptie insotit sau nu de expulzia totala sau partiala a placentei.

Indiferent de cauza sa, avortul trebuie urmat de chiuretajul cavitatii uterine pentru a extrage fragmentele restante. Este bine a fi realizat sub protectie antibiotica pentru a preveni complicatiile septice.

Refuzul chiuretajului poate fi grevat de o serie de complicatii: retentia de fragmente placentare determina sangerare cronica cu aparitia secundara a anemiei, uneori importanta, sau se poate infecta, compromitand intr-o mare masura viitorul obstetrical al tinerei femei (sinechii uterine, insuficienta cervicala, absenta chirurgicala a uterului etc.).