Afectiunile neurologice cel mai des intalnite la copii sunt paralizia cerebrala sau encefalopatia cronica, care este de doua tipuri:
1. diplegie - paralizie bilaterala, leziune pe ambele emisfere cerebrale - care duce la:
- tetraplegie (paralizia tuturor membrelor)
- triplegie
2. hemiplegie (paralizie a unei jumatati laterale). In acest cazuri, infirmitatea motorie cerebrala nu evolueaza.
In primul si in primul rand este afectat aparatul locomotor, intelectul fiind afectat mai mult sau mai putin. "De exemplu, exista copii cu tetrapareza spastica destul de grava dar intelectul este aproape normal", precizeaza Aurelia Popa, kinetoterapeut in cadrul Centrului Medical Romar.
Cauzele afectiunilor neurologice
Aurelia Popa mentioneaza ca problemele neurologice apar la copii in urma accidentelor survenite la nastere sau dupa nastere, acestea nefiind ereditare.
Leziuni aparute in timpul nasterii:
- travaliul prelungit;
- aplicarea forcepsului;
- circularea de cordon (cordonul ombilical este infasurat in jurul gatului, ceea ce duce la lipsa oxigenului si aparitia leziunilor pe creier).
Problemele neurologice pot aparea si in urma accidentelor survenite dupa nastere:
- icter hemolitic
- encefalite
- meningite
- traumatisme craniene
Astfel de probleme pot aparea chiar in perioada sarcinii, ca urmare a administrarii diferitelor medicamente sau a modificarii consistentei lichidului amniotic.
Semne de ingrijorare
Parintele este primul care trebuie sa isi dea seama de afectiunea copilului sau. In mod normal, orice mamica ar trebui sa urmareasca chiar din primele saptamani de la nastare daca micutul raspunde la stimulii exteriori (daca reactioneaza la sunetul vocii tale sau la vederea chipului tau) sau daca se dezvolta normal (castiga in greutate, isi tine capul in jurul varstei de doua luni, sta in fund, merge, etc).
Orice neregula sesizata trebuie sa ridice semne de intrebare si sa indemne parintii sa se prezinte la doctor: problemele pot fi diverse, nu sunt neaparat de natura neurologica. Diagnosticul de afectiune neurologica se pune dupa luni de observatie a copilului. Cunoscand dezvoltarea neuro-motorie a unui copil normal se pot observa unele probleme neurologice.
Cel mai repede sunt identificate aceste probleme de catre mamele care au mai avut un copil, deoarece stiu care este dezvoltarea normala a unui copil. "Daca s-ar diagnostica un pic mai devreme, copilul s-ar recupera mai usor; probabil ca este capacitatea organismului de a se adapta si, fiind mai mic, altfel se lucreaza cu el", sustine Aurelia Popa.
Tratamentul recuperator cuprinde ortezare, kinetoterapie, electroterapie, hidroterapie, ergoterapie, masaj. Acestea sunt o serie de procedee si medicul stabileste programul de recuperare.
In tratament se folosesc:
- Ortezele, care corecteaza o pozitie vicioasa pe care copilul o adopta
- Corsetul, care mentine coloana vertebrala intr-o pozitie corecta si efectul lui se observa in timp - trebuie mentinut o perioada cat mai indelungata -
Se mai fac operatii de alungire de tendon ahilian, alungire de ischiogambieri si tenotomie de adductori, precizeaza kinetoterapeutul.
Tratamentul prescris de doctor ii asigura copilului recuperare totala? "Nu se recupereaza 100%, este destul de greu... Recuperarea inseamna sa se duca la toaleta singur, sa manance, sa se descurce in viata", spune Aurelia Popa.
Articol realizat in colaborare cu Aurelia Popa, kinetoterapeut in cadrul Centrului Medical Romar.