Cine este Eustacia Cutler? Povestea unei mame care ne inspiră pe toți

Trebuie să vorbim despre oamenii care ne inspiră!
V-am povestit deja despre minunata Temple Grandin. Ştiti? Mereu aminteşte despre mama ei, despre faptul că a presat-o să facă mereu lucruri ”normale”. Educaţia de acasă era la fel de riguroasă în anii `50 atât pentru un copil tipic cât şi pentru cineva ca Temple.

Iar când Temple a ajuns adult a fost rândul ei să îi spună mamei: ”Mamă trebuie să ieşi în faţă şi să vorbeşti”. Iar mama ei, Eustacia Cutler, asta a făcut. Chiar şi în timpul pandemiei, le-a vorbit online părinţilor ca mine.

Dar cine e Eustacia Cutler ?


Astăzi, Eustacia Cutler are 94 de ani, este mama a patru copii, cea mai mare fiind Temple. Când i s-a recomandat instuţionalizarea copilului care primise diagnostic de schizofrenie infantilă, a preferat sa nu facă asta, chiar dacă decizia aceasta a condus până la urmă la divorţul de soţul el.

În discursurile ei, le povesteşte părinţilor de copii cu autism cum a crescut-o pe Temple.

 
Temple nu a vorbit până aproape la 5 ani, dar la şcoală cineva s-a ocupat intens de ea.

”Temple a intrat în şcoala de masă, dar nu îi spuneam aşa pe atunci”.  Le povesteşte părinţilor despre cum fiica ei a ajuns Profesor la Universitatea Colorado.

Spune despre fiica ei:

”Temple e o fată deşteaptă care a învins dizabilitatea.
Ceea ce oamenii trebuie să înţeleagă este că autismul nu se vindecă. Dar putem să ne ajutăm copiii să fie oameni împliniţi.”
 
Citește și: Personalităţi autiste. Cine este și ce am învățat de la Temple Grandin?

Mai presus de orice, Eustacia le dă oamenilor speranţă. De aceea cred că e important ca mame ca mine să vorbească şi să scrie despre autism. Să nu le fie frică că vor fi judecate şi să nu se lase pe nimeni să le dea lecţii nesolicitate despre cum să îşi crească copiii.

De ce e deosebită Eustacia Cutler?


Nu doar că nu a fost de acord cu instituţionalizarea copilului, dar a luptat mult cu soţul ei, care dorea să demonstreze că e nebună şi să îi ia copiii. Nu a reuşit, dar căsnicia lor s-a destrămat. Toată societatea era împotriva mamelor, a femeilor, ele erau considerate vinovate pentru handicapul copiilor lor.

Multe căsnicii se destramă când copilul este autist.
86 % dintre ele, spune Eustacia Cutler.

Ea oferă părinţilor o busolă


Le spune la ce să se aştepte în creşterea şi educarea unui copil cu autism. Le spune care sunt problemele cu care se vor confrunta de-a lungul anilor.
”Nu disperaţi!” este, poate, cel mai important sfat pe care îl dă părinţilor ca mine, şi nu pot să nu îmi amintesc nopţi şi zile în care doar am plâns şi nu am fost un adult funcţional, ci unul disperat. 

Care sunt cele mai de seamă încurajări ale Eustaciei?

”Ce vă doriţi pentru copiii voştri? Să fie împliniţi după standardele lor, nu după ale voastre.”

”Nu disperaţi niciodată. Îşi vor găsi propriul drum!”

”Copilul vostru va fi cine trebuie să fie ca adult, trebuie să vă împăcaţi cu asta.”

”Cu cât educăm mai mult un copil autist, cu atât are şanse mai mari la un loc de muncă mai bun şi se vor descurca mai bine de-a lungul vieţii.”

Citind povestea acestei femei extraordinare, îmi dau seama că am ales bine.
Am făcut bine altor părinţi ca mine împărtăşind istoria lui David, devenirea lui continuă. Am făcut bine povestind despre depresia ce mă macină în lupta mea de a-i recupera şi pe fraţii lui autişti. Am făcut bine scriind despre cum se trăieşte cu autismul în casă, despre copilăria mea dificilă, despre relaţia cu părinţii mei care nu mai sunt printre noi, dar datorită cărora am ajuns un adult capabil să îndure multe greutăţi. 

Tot ceea ce sunt și știu eu astăzi ofer celorlalţi pentru a învăţa despre autism altfel decât îl descriu medicii, psihologii, terapeuţii sau cărţile. Pentru a merge înainte mă ghidez după următoarea filosofie: nu există decât un singur drum  - înainte, pentru că atâta timp cât respirăm, mai este mereu o şansă şi o speranţă.
 
Foto: Parenting Special Needs Magazine


Sunt mama a trei copii cu autism și șcriu pentru că simt că îi pot ajuta și pe alţii, părinţi ca şi mine de copii tipici sau atipici. Povestesc din viața noastră pentru că cred că ar trebui să știe cât mai mulți oameni ce înseamnă autismul, acest "cuvânt mare".