Sunt dependenta de dragoste...

Dependenta, de cele mai multe ori, ne trimite cu gandul la cele mai degradante stari. Dar cand vine vorba despre dependenta dintre partenerii care formeaza un cuplu, oare putem vorbi despre o situatie in care exista numai parti negative?

Eu as spune ca in cuplu ar trebuie sa existe o anumita dependenta pentru ca relatia dintre cei doi poate deveni mai stabila si, de ce nu, mai solida. In acest caz, trebui sa cautam partea buna a dependentei, pentru ca o relatie presupune, printre multe altele, armonie, intelegere, acceptare etc.
 
Dependenta denota, de cele mai multe ori, lipsa de incredere in propria persoana. Ti-a fost dat sa auzi (sau sa rostesti) foarte des replici de genul: "Cum vrei tu, dragul meu!", "Daca vrei tu sa mergem la cinema, mergem!", "Daca tu spui ca este corect, inseamna ca e corect!"... si lista de astfel de "aprobari" ar putea continua.

Nu este suparator uneori? Poate ca partenerul doreste sa ai si tu o opinie proprie sau sa vii cu o propunere... Faptul ca este mereu aprobat, iar tu, in fiecare clipa, faci ce spune el, fara a te opune sau a avea ceva de comentat, poate deveni stresant si obositor atat pentru el, cat si pentru tine (in cazul in care faci aceste lucruri doar pentru a-i face pe plac).

Insa exista si femei carora le face placere sa aiba un partener care sa "le manance din palma"; se simt mai puternice, devenind usor, usor personajul dominant din cuplu. Sa fie aceasta ipostaza cea mai fericita dintr-un cuplu? Barbatul fara opinie si incredere in sine impreuna cu femeia care il "manevreaza" precum o marioneta si ii da peste mana cand greseste... un tablou nu foarte reusit, as zice!

Cazurile in care femeile sunt dependente de parteneri sunt cele mai intalnite. Uneori se ajunge in stadiul in care nu sunt in stare sa ia o decizie fara sa se consulte cu acesta. Una este sa ii ceri opinia cand vine vorba despre contractarea unui credit, sa zicem, si alta este cand il consulti in vederea achizitionarii unei perechi de sosete.

In astfel de cazuri, simti mereu nevoia sa te consulti cu el, in orice situatie, iar parerea lui primeaza intotdeauna, uitand de tine, de faptul ca si tu ai o opinie. Este foarte bine sa te consulti cu partenerul, ii oferi incredere si importanta, dar nu trebuie dusa la extrem aceasta dependenta de parerea lui. Este si normal ca decizia lui sa conteze in problemele referitoare la voi si la relatie, dar exista cazuri in care poti sa actionezi si singura, fara "sa ceri voie".

Daca locuiti impreuna, este normal ca unele moduri de a reactiona si chiar de a comunica sa fie "copiate", dar nu trebuie sa le ignori sau sa uiti de ale tale. Cand incepi sa adopti opiniile partenerului, chiar daca nu esti de acord cu ele in totalitate, in mod sigur exista o problema. Nu trebuie sa ii faci pe plac doar pentru ca el sa se simta bine! In iubire se fac compromisuri, dar prea multe duc la frustrari si la o viata nefericita.

"Nu pot sa imi imaginez viata fara el, este ca aerul pentru mine", "Nu pot sa ma despart de el pentru ca nu cred ca voi mai intalni pe cineva pe care sa il iubesc la fel de mult"... iti sunt cunoscute aceste replici? Indragostita fiind, este normal sa consideri ca partenerul tau este cel pe care iubesti cel mai mult si nu poti sa iti imaginezi viata fara el, ipotetic vorbind. Insa, nu trebuie sa devii dependenta de el sau, mai rau, obsedata. Nu iti pierde increderea in tine si nu trai mereu in "umbra" lui.