Poveste adevărată: "Prietenul meu este agresiv cu animalele, iar asta mă pune pe gânduri"

Sunt curtată de Nelu de ceva timp, dar abia în urmă cu câteva luni i-am acceptat avansurile și am început să ieșim împreună. E ceva mai mare decât mine, are 35 de ani (eu am numai 24) și a mai fost căsătorit.

Ne-am cunoscut la o petrecere și trebuie să admit că mie mi-a plăcut din prima clipă. E foarte arătos. De aceea la început i-am primit avansurile cu încântare.

Apoi, după o vreme, a început el să devină foarte insistent și așa am ajuns să ne cunoaștem mai bine. Și să-mi dau seama că are niște ieșiri dubioase câteodată, în sensul că pare cam agresiv, gratuit, cu alții.

De exemplu la o petrecere la care dansam ne-am lovit de un alt cuplu și eu mi-am cerut scuze față de femeia din celălalt cuplu, pentru că așa mi s-a părut firesc.

El, în schimb, a zis ceva de genul „dă-l dracu că el era de vină, nu trebuie să-ți ceri scuze!” și am dansat mai departe.

Mi s-a părut bizară atitudinea lui, mai ales că imediat după m-a luat foarte tandru în brațe și am dansat foarte romantic. Parcă era alt om, nu mi-a ieșit deloc din cap impresia că parcă erau doi într-unul: unul foarte drăguț cu mine și tandru, și celălalt agresiv cu oamenii în general.

Am trecut peste asta, și la ceva timp l-am invitat la mine.
Am o pisică și evident ea este „puiul” mei, o iubesc foarte mult și e o răsfățată. La început Nelu a părut amuzat de ea, s-au jucat un pic, însă la un moment dat pisica a vrut să-l muște – are acest obicei câteodată când se enervează – și el imediat a lovit-o cu brutalitate. Se pare că a fost atât de dur încât pisica a mieunat sfâșietor și s-a ascuns.
Eu nu am lovit-o niciodată.

Mi s-a părut iarăși deplasată atitudinea lui, mai ales că e ditamai bărbatul, nu e cazul să se sperie de o zgârietură sau de o pisică. Dar iar am decis să nu judec omul după câteva impresii, poate pripite.