"Il iubesc atat de mult, incat nu pot renunta la el... Fara el, simt ca nu pot sa respir, iar zilele si noptile petrecute in lipsa lui imi par o vesnicie. Adorm plangand cu gandul la el si ma trezesc la fel, iar seara ma gaseste singura, in camera mea, in aceeasi stare... Ne-am despartit de cateva ori, pentru perioade scurte, dar au parut decenii pentru mine.
El era mereu cel care punea capat relatiei, invocand motive, pe care mai tarziu le regreta si reluam relatia. 'Nu ma simt indragostit', 'Lipseste ceva in relatia noastra si nu are rost sa continuam', 'Mi-am dat seama ca pot trai si fara tine'...
De fiecare data cand se intorcea in bratele mele, nu am cerut niciodata explicatii, pentru ca eram fericita ca suntem din nou impreuna si de fiecare data speram sa fie pentru o perioada mai lunga. Acum suntem din nou impreuna, dar traiesc cu frica de a fi parasita in fiecare moment al existentei si asta ma secatuieste de puteri si devin din ce in ce mai slaba.
La fiecare despartire de el imi zic 'Este pentru ultima oara cand il primesc inapoi!', dar nu pot, nu pot sa renunt la el... Il iubesc prea mult! Constientizez raul pe care mi-l face, dar nu reusesc sa renunt la el... Nici nu stiu daca voi fi capabila vreodata. Groaza ma cuprinde cand ma gandesc la faptul ca, poate, intr-o zi nu se va mai intoarce la mine", imi marturiseste, cu lacrimile siroind pe fata, Maria.
Traieste cu aceasta tema de aproape un an si, oarecum, s-a obisnuit sa fie parasita si apoi "regasita", dar de fiecare data simte durere. "De fiecare data imi este si mai greu... Nu imi adreseaza vorbe urate, nu ma jigneste, pur si simplu ma paraseste... Poate era mai 'bine' daca se comporta urat cu mine, poate nu ma durea chiar atat de tare".