Ce ne facem cand intervine distanta emotionala?(II)

Exista motive individuale care se regasesc in functionarea psihologica a unei persoane si care fac ca o anumita stare de distantare sa fie prezenta. Motivele pot sa...

Exista motive individuale care se regasesc in functionarea psihologica a unei persoane si care fac ca o anumita stare de distantare sa fie prezenta. Motivele pot sa fie foarte variate si depinde de modul in care s-a structurat aceasta functionare. Spre exemplu: o persoana simte nevoia de a fi continuta. Aceasta nevoie vine intens din ea, puternic.

Intr-un moment din viata ei a simtit ca partenerul poate sa-i satisfaca aceasta nevoie. La randul ei se manifesta cumva fata de aceasta stare. Exista numeroase variante prin care o persoana se poate raporta la ceea ce simte, la propriile simtiri. Poate sa o accepte, integreze, sa asigure realizarea ei sau nu. Din alta perspectiva poate sa o nege, reprime, refuze, sa considere ca se poate descurca singura cu ea.

Sa presupunem ca in relatia cu celalalt traieste intens aceasta nevoie. La randul sau partenerul se raporteaza cumva fata de aceasta nevoie a celuilalt. O accepta, ii place, ii displace, o doreste, il plictiseste, raspunde unei alte nevoi. Avem cumva in fata imaginea unui joc in care exista ceva pulsional, ceva profund care vine intr-un mod autentic din celalalt si acest joc se desfasoara in 2.

Priviti cate variante sunt posibile plecand de la o singura nevoie a unei singure persoane. In realitate aceste nevoi sunt mult mai diverse si mai variate. Orice va trece prin minte ca este uman, este legat de o persoana si presupune o implicare a celuilalt.

O anumita nevoie, din acest punct de vedere, presupune:

  • cunoasterea nevoii;
  • cunoasterea pozitiei proprii fata de nevoia respectiva;
  • cunoasterea locului ocupat de nevoie in functionarea psihologica a unei persoane;
  • pozitia celuilalt fata de nevoia respectiva;
  • reprezentarea de catre celalalt a nevoii respective;
  • masura in care cuplul raspunde nevoii respective;
  • imaginea prin care cuplul reuseste sa integreze nevoia respective la nivel imaginar si real.


Aceasta listare un pic abstracta vorbeste despre modul in care diferite componente psihologice ajung sa fie puse in cuvinte, gesturi, actiuni de catre un cuplu. Cand relatia functioneaza, cand o persoana se simte placut in cadrul unei relatii acest mecanism pare unul foarte natural. Faptul ca o persoana este continuta, face ca aceasta continere sa nu fie nevoie sa o cunoasca pentru ca ea se desfasoara deja.



Este ca si cand nu stii ce este foamea pentru ca nu iti este niciodata foame. Atunci cand incepe sa iti fie foame constati ca ai un disconfort pe care il identifici ca fiind foame. Aici pare foarte simplu, insa lucrurile se complica cand nu faci o identificare corecta si spui: "imi este sete, ma duc sa beau apa". In acest caz a bea apa doar creeaza senzatia de a nu iti mai fi foame (in cel mai bun caz).

Revenind la exemplul nostru: practic daca simti disconfort iar nevoia de continere este refuzata, ea oricum se manifesta si apare problema reprezentarii adevarului. Dar cele mai multe persoane spun: "nu ma mai iubeste", "este interesat(a) de o alta persoana" in loc de "nu imi mai satisface nevoia de continere". Aceasta nevoie resimtita, dar nerecunoscuta va fi o permanenta preocupare iar orice solutie pare sa fie sortita esecului pentru ca nu va raspunde efectiv nevoii respective.

Distantarea emotionala dintre doi oameni presupune si identificarea autentica a ceea ce este distant intre ei. Dar acest proces este unul strict individual si tine in mica masura de persoana celuilalt.
Mentionam in articolul precedent despre blocarea unei anumite stari si incapacitatea de a simti si altceva decat lucrurile negative. Acum va fi necesar sa adaugam si faptul ca aceasta distantare presupune ca partenerul nu mai reuseste sa satisfaca ceea ce vine din persoana celuilalt.

Pe de alta parte, partenerul are un rol. Exista numeroase cupluri in care partenerul ajunge sa fie o completare a ceea ce simte ca fiind cunoscut din trecut, din mediul cunoscut, obisnuit al familiei. Exista si cupluri in care celalalt este o copiere a unei persoane din trecut. Exista si cupluri in care unul este parintele celuilalt. Exista si cupluri care nu reusesc sa se defineasca si sa depaseasca un permanent inceput. Exista cupluri in care fiecare nu asteapta nimic de la celalalt.

Distanta emotionala apare atunci cand motivul pentru care s-a constituit un cuplu nu mai corespunde, cand fie o persoana nu mai are nevoie de completarea celuilalt sau cand nu mai vrea sa traiasca lucrurile asa cum au fost, sau o persoana a crescut si nu mai simte nevoia de un alt partener. Ganditi-va la dorinta unei persoane de a pleca de la parinti.
Una din modalitatile frecvent intalnite, cel putin in Romania, este casatoria. Odata atins scopul, cuplul nu prea are sorti de izbanda daca nu exista si un altceva, o alta nevoie.

Exista nevoia de a se individualiza de parinti, de a se separa si atunci partenerul este modalitatea de a face asta. Daca aceasta nevoie este acceptata, atunci schimbarea se poate face fara probleme. Daca aceasta nevoie este renegata (eu imi iubesc parintii, ma simt bine acasa) atunci vor aparea alte probleme "din cauza ta nu ma lasi sa vorbesc cu proprii parinti", etc. Toate acestea fac ca aceasta tema a distantarii emotionala, departe de a fi epuizata in aceste randuri sa fie o invitatie pentru a merge mai departe, pentru alte intrebari.

Vezi articolul precedent: Ce ne facem cand intervine distanta emotionala? (I)