Anorexie: Salvaţi-o pe Iulia Albu!

A ajuns la 45 de kilograme (înălţime 1,76 ). Nu a fost niciodată o femeie cu forme voluptoase, însă, acum dimensiunile ei te sperie. Combinaţia dintre imaginea de frumuseţe a anilor 50 pe care o promovează şi multele kilograme în minus pe care le are au transformat-o pe Iulia Albu într-un motiv de îngrijorare pentru apropiaţi.
A ajuns la 45 de kilograme (înălţime 1,76 ). Nu a fost niciodată o femeie cu forme voluptoase, însă, acum dimensiunile ei sperie. Combinaţia dintre imaginea de frumuseţe a anilor 50 pe care o promovează şi multele kilograme în minus pe care le are au transformat-o pe Iulia Albu într-un motiv de îngrijorare pentru apropiaţi.

Toată lumea spune că este imposibil ca la 1,76 înălţime să ai numai 45 de kilograme decât dacă eşti anorexic sau dacă ai probleme mai grave de sănătate. Probleme grave de sănătate nu are soţia designerul Mihai Albu sau cel puţin nu sunt cunoscute, tot ce ştim este faptul că, la puţin timp după naştere, Iulia Albu a ajuns la 45 de kilograme, dupe ce, în sarcină, acumulase 20.

"Mi-am făcut analizele medicale şi sunt sănătoasă, iar de mâncat mănânc foarte bine, inclusiv multe dulciuri. Mă gândesc că această pierdere în greutate poate fi pusă pe seama naşterii şi a alăptării, în orice caz, nu sunt anorexică", a declarat soţia lui Mihai Albu.

"Nu sunt anorexică! Sunt foarte slabă, recunosc.”


Teama de a nu se îngrăşa, teama de a nu reuşi să slăbească după naştere, ar fi putut fi problemele care să o fi dat peste cap pe Iulia Albu. Pe de altă parte, poate fi vorba şi de o depresie post partum (depresie post-natală) care se manifestă în mod diferit de la o femeie la alta. Psihoterapeutul Cristina Enescu, specialist Eva.ro, ne explică în câteva cuvinte ce se întâmplă dacă ar exista această depresie post-natală. "Depresia post partum se poate întinde pe o lungă perioadă de timp şi, în general, femeile au o problemă cu schema coporală, iar în ceea ce o priveşte îmi face impresia că exista acolo o percepţie falsă în ceea ce priveşte propriul corp. Mă rog şi autoagresivitate. Problema anorexiei este destul de complicată, pentru că e încărcată de multă agresivitate şi resentimente faţă de propria persoană".



Iulia Albu pozată în 2008                              Iulia Albu pozată în 2011


"Fata mea, tot în mâini mergi?"


"Nu sunt anorexică! Sunt foarte slabă, recunosc. Dar asta pentru că trăiesc foarte sănătos: nu pierd nopţile, nu beau, nu fumez", a spus Iulia Albu pentru emisiunea "Acces direct", încercând să demonstreze că speculaţiile născute pe seama greutăţii ei nu au niciun fond real. Nu ştim dacă este aşa sau nu, ştim doar că apropiaţii ei nu sunt tocmai de acord cu regimul şi cu noua imagine. Îmi amintesc că însuşi soţul ei, Mihai Albu, ne-a declarat la un moment dat, la începuturile promovării noii ei imagini că nu este neapărat de acord cu această linie, dar că nu este o problemă care să-i pună în pericol căsnicia.

Fie că vrea să recunoască sau nu, din imaginea de mai sus se vede clar diferenţa. În trecut, când poza pentru soţul ei, Iulia Albu era o tânără subţirică, dar cu ceva forme, pe când, astăzi, este o femeie extrem de slabă, cu oasele şi coastele la vedere, palidă şi cu părul uscat (simptom al anxietăţii).

Cel care a ajuns să facă adevărate glume pe seama kilogramelor în minus atinse de Iulia Albu este chiar tatăl ei, Roberth Vochiţă. "Tata face mereu glume pe seama mea, iar eu nu am ce să raspund, pentru că într-adevăr sunt foarte slabă. Când ne-am întâlnit ultima dată mi-a zis: 'Fata mea, tot în mâini mergi?'".

Ioana Frîncu, medic specialist medicină internă, a comparat o poză a Iuliei din 2008 cu una din 2011, iar concluziile sunt următoarele: "Comparând cele două poze se vede aparent că există o diferenţă mare de greutate, însă este destul de dificil să spunem care este aceasta în cifre. Este ştiut faptul că fotografia poate fi prelucrată, că aceasta nu este întotdeauna relevantă. Privind superficial, da, am putea spune că Iulia Albu este anorexică, însă serios vorbind, nu se poate pune un diagnostic, prin simplul fapt că există o diferenţă clară de greutate la vizionarea unor poze. În acest caz, este nevoie de mai multe elemente care să întregească tabloul".

"Familia, prietenii, reţeau de suport joacă un rol important în viaţa unei persoane anorexice", spune psihoterapeutul Cristina Enescu.


În cazul anorexiei, cercetătorii nu au găsit o componentă ereditară, această tulburare fiind de natură psihologică. Anorexia are la bază, din punctul meu de vedere, în primul rând modelul social. În ultimele decenii a existat o promovare a femeilor slabe şi foarte slabe. În cinematografie, modă, muzică etc sunt promovate modele slabe. Acest model cultural a început să creeze presiune psihologică pentru a fi urmat, cel mai afectate fiind tinerele, adolescentele. În general se manifestă la persoanele care şi-au stabilit standarde foarte înalte de performanţă, standarde de perfecţiune, aceste standarde devin atât de nerealiste încât persoana nu mai percepe corect realitatea.

Pentru a vorbi de anorexie, o persoană trebuie să aibă o serie de simptome:

Scăderea semnificativă în greutate
Teama de a nu se îngrăşa, chiar în stare de emaciere (Slăbire pronunțată care apare spre sfârșitul bolilor de lungă durată)
Diete şi gimnastică excesive
Imaginea distorsionată asupra corpului
Preocuparea anormală pentru mâncare, cum ar fi numărarea tuturor caloriilor
Pielea uscată, gălbejită


Aceste simptome vizibile sunt doar o parte din paleta de simptome ce se asociază cu tulburările alimentare. Persoanele anorexice au, în primul rând, o imagine deformată asupra corpului, ceea ce se asociază cu sentimente de nemulţumire de sine şi ajunge până la dispreţ şi ură de sine.  

Putem face un exerciţiu de imaginaţie. Să ne privim corpul ca fiind o altă persoană - ce sentimente apar atunci când privăm o fiinţă umană de hrană? Ce încărcătură emoţională poate duce la a pedepsi o altă persoană prin a nu o hrăni? Hrana însemnă viaţă, energie. Această privare este o nevoie primară, este o formă de sadism. Pe lângă această agresivitate, apare şi refuzul de a vedea nevoile persoanei, practic de a vedea acea persoană şi de a-i accepta existenţa.

Această tulburare alimentară reprezintă şi o formă de neacceptare a propriei persoane, de respingere, de nesiguranţă. În ceea ce priveşte persoanele care suferă de anorexie în cele mai multe cazuri acestea nu pot accepta realitatea şi au o imagine complet deformată asupra propriului corp. În cele mai multe cazuri, anorexia este asociată cu depresie, anxietate.

Familia, prietenii, reţeau de suport joacă un rol important în viaţa unei persoane anorexice. Aceştia trebuie să intervină atunci când obsesia pentru curele de slăbire este accentuată, iar persoana se simte grasă în ciuda unei scăderi semnificative în greutate; când există un consum ridicat de laxative, diuretice, vomitive sau pastile de slăbit; are o preocupare anormală şi excesivă pentru prepararea hranei, numărătul caloriilor etc. Toate aceste elemente reprezintă un semnal de alarmă, iar familia trebuie să apeleze la medic şi la ajutor de specialitate.
2 Iunie 2011