Hikikomori e un fel de arest la domiciliu. Doar că unul autoimpus, de plăcere. O plăcere perversă, care devine dependenţă, malformând percepţia despre sine şi despre lume a celui care dezvoltă acest sindrom.
Hikikomori e un flagel modern, care se răspândeşte din ce în ce mai mult în rândul generaţiilor tinere din Japonia. Principalul său efect este izolarea: tinerii ajung să stea în casă câteva zile, apoi săptămâni, luni şi tot aşa până trece un an.
Fiind o boală nouă, nu sunt mulţi specialişti care pot înţelege cu ce se confruntă cei afectaţi de acest fenomen social şi cum pot fi trataţi. Dr Takahiro Kato, unul dintre puţinii experţi în hikikomori din Japonia, ştie mai multe despre asta pentru că şi el s-a confruntat cu aşa ceva când era student, iar acum încearcă să prevină extinderea sindromului la următoarele generaţii.
Kato a studiat modul de manifestare al hikikomori cu o echipă de cercetare de la Universitatea Kyushu, din Fukuoka, şi spune că a întâlnit cazuri severe de oameni care la 50 de ani au dispărut din societate de 30 de ani. Sunt persoane care se rup de prieteni şi de familie, şi trăiesc bine-merci între patru pereţi, fără să aibă nevoie să iasă din locuinţă. Îşi comandă toate cele necesare traiului de pe internet şi ajung la un soi de independenţă socială care le convine mai mult decât provocările pe care le dezvoltă contactul cu lumea exterioară.
Dar faptul că cei mai mulţi dintre aceşti oameni sunt tineri şi capabili, care efectiv se retrag din sistemul social produce probleme pentru economia niponă. "Mă îngrijorează că aproape 1% din populaţia Japoniei se confruntă cu simptome mai mult sau mai puţin grave ale hikikomori. Cei mai mulţi sunt absolvenţi de facultate, aşa că impactul economic este foarte mare. Unii dintre cei care au hikikomori au terminat universităţi prestigioase, aşa că povestea lor este foarte tristă", a declarat Dr. Takahiro Kato pentru Daily Mail Australia.