Diagnosticarea sau confirmarea unor afecțiuni presupune în anumite situații realizarea unor investigații suplimentare analizelor de sânge, ecografiilor sau radiografiilor, precum Tomografia Computerizată (CT) sau Rezonanţa Magnetică (RM).
Acestea sunt două modalități diagnostice care utilizează tehnici diferite pentru achiziția imaginilor: radiațiile X pentru Tomografia Computerizată și câmpul magnetic pentru Rezonanța Magnetică.
În anumite afecțiuni este preferată una din aceste modalități, alteori ele sunt complementare. Fiecare are avantaje și dezavantaje, ținând cont de informațiile necesare diagnosticului, costul investigației și confortul pacientului.
Ce presupune tomografia computerizată?
Tomografia computerizată este o metodă iradiantă, folosind raze X. Este mai ieftină, mai rapidă și mai ușor tolerată de către pacient. Cu ajutorul tomografiei computerizate putem obține imagini ale oricărei părți a corpului uman, de la nivel cerebral până la extremități.
Printre punctele forte se numără: detectarea fracturilor osoase, a calcificărilor (calcificări intratisulare sau litiaza renală), a hemoragiilor și evaluarea parenchimului pulmonar. Uneori, în special în evaluarea vaselor sangvine sau a organelor interne, este necesară administrarea de substanță de contrast intravenoasă, pe bază de iod, care se excretă la nivel renal. De aceea, înainte de investigație este necesară efectuarea unor analize de laborator care să ateste o bună funcție renală (uree și creatinină serică).
Principalul inconvenient al CT-ului îl reprezintă faptul că este o metodă iradiantă; de aceea este contraindicată femeilor însărcinate și se recomandă precauție în efectuarea tomografiilor copiilor sau persoanelor tinere. În plus, este contraindicată pacienților cu insuficiență renală și celor cu reacții alergice la substanța de contrast. Nu în ultimul rând trebuie menționat faptul că Tomografia Computerizată are o rezoluție de contrast tisulară inferioară Rezonanței Magnetice.