După menopauză, multe femei observă că părul nu mai este la fel de des, firele devin mai subțiri, cărarea pare mai lată, iar coada de păr își pierde din volum. Uneori schimbarea este lentă și firească, legată de modificările hormonale și de înaintarea în vârstă. Alteori însă, o cădere accentuată, apărută brusc sau în anumite zone ale scalpului poate avea o cauză medicală și merită investigată.
Menopauza influențează în mod real ciclul firului de păr. Scăderea estrogenului și schimbarea raportului dintre estrogeni și androgeni pot duce la diminuarea densității, subțierea firului și modificarea texturii părului. Cercetările recente arată că după menopauză sunt întâlnite mai frecvent atât alopecia de tip feminin, cât și anumite alte forme de alopecie, inclusiv alopecia frontală fibrozantă.
De ce începe părul să se rărească după menopauză
Foliculii de păr sunt sensibili la hormoni, iar estrogenii au un rol important în ciclul de creștere al firului. Odată cu menopauza, nivelurile de estrogen scad, iar o proporție mai mare de fire poate petrece mai puțin timp în faza activă de creștere.
Rezultatul nu este neapărat o „cădere masivă”, ci mai degrabă o pierdere treptată a densității. Părul poate deveni mai fin, mai puțin voluminos și mai greu de coafat, iar scalpul poate începe să fie mai vizibil în special în zona cărării. Literatura dermatologică arată că femeile aflate după menopauză au mai puține fire în faza de creștere activă și pot dezvolta mai frecvent alopecie de tip feminin.
Această schimbare poate fi considerată relativ frecventă după menopauză, dar nu înseamnă că orice cădere trebuie pusă automat pe seama hormonilor.
Când poate fi vorba despre alopecia de tip feminin
Una dintre cele mai frecvente cauze de rarire a părului la femei este alopecia androgenetică feminină, denumită și alopecie de tip feminin.
Aceasta nu arată, de regulă, ca alopecia masculină. Linia frontală a părului poate rămâne relativ bine păstrată, în timp ce părul se subțiază progresiv în partea superioară și centrală a scalpului. Cărarea devine tot mai lată, iar volumul general scade.
După menopauză, această formă de alopecie devine mai frecventă. Explicația nu pare să fie simpla creștere a testosteronului, ci mai degrabă modificarea echilibrului hormonal, susceptibilitatea genetică a foliculilor și alți factori metabolici. Cercetările recente arată că obezitatea, rezistența la insulină și sindromul metabolic ar putea avea și ele un rol.
Evoluția este de obicei lentă, pe parcursul lunilor sau anilor.
O cădere bruscă și abundentă nu ar trebui considerată „normală”
Este foarte diferit dacă, în loc de o rărire treptată, observi că deodată rămân mult mai multe fire pe pernă, în duș sau în perie.
Această situație poate semăna cu efluviul telogen, o formă de cădere difuză în care un număr mare de fire intră simultan în faza de repaus și apoi cad.
Poate apărea la câteva săptămâni sau luni după un eveniment important pentru organism: o infecție severă, o operație, o perioadă de stres intens, o scădere rapidă în greutate, o dietă foarte restrictivă sau anumite boli.
Efluviul telogen apare și el mai frecvent în jurul menopauzei, dar cauza concretă trebuie căutată, mai ales dacă pierderea părului este importantă.
Când ar putea fi implicată tiroida
Bolile tiroidiene sunt o cauză bine cunoscută de modificare a părului și pot deveni mai frecvente odată cu vârsta.
Atât hipotiroidismul, cât și hipertiroidismul pot determina căderea difuză a părului.
În hipotiroidism pot apărea în plus oboseala, senzația persistentă de frig, constipația, pielea uscată și creșterea în greutate. În hipertiroidism pot apărea palpitații, transpirație excesivă, tremor și scădere în greutate.Problema este că multe dintre aceste simptome pot fi confundate cu schimbările asociate menopauzei.
Dacă părul se rărește vizibil și există și alte simptome, medicul poate considera utilă verificarea funcției tiroidei.
Deficitul de fier poate contribui la căderea părului
Fierul este important pentru numeroase procese celulare, inclusiv pentru funcționarea normală a foliculului pilos.
Un deficit de fier poate fi asociat cu cădere difuză a părului, chiar dacă relația dintre nivelul exact al feritinei și pierderea părului nu este întotdeauna simplă.
După menopauză, menstruațiile nu mai reprezintă o sursă obișnuită de pierdere de fier. Tocmai de aceea, dacă apare o anemie feriprivă nouă, cauza trebuie investigată, nu doar tratată cu suplimente luate după ureche.
Sângerările digestive, anumite probleme de absorbție sau alimentația foarte restrictivă sunt câteva dintre cauzele posibile.
Și carențele nutriționale pot conta
Părul este sensibil la lipsurile nutriționale.
Un aport foarte mic de proteine, o dietă extrem de restrictivă sau deficite precum cele de fier, vitamina B12 ori zinc pot contribui la modificarea firului de păr în anumite situații.
Asta nu înseamnă că orice femeie cu părul rar trebuie să înceapă imediat suplimente cu biotină, zinc sau fier.
Suplimentele nu tratează o cauză care nu există și, în exces, unele pot provoca probleme. Mai utilă este identificarea unei eventuale carențe prin discuție medicală și analize atunci când există motive pentru acestea.
Stresul poate avea un efect vizibil asupra părului
Stresul nu este doar o explicație comodă pentru orice problemă de sănătate, dar poate influența în mod real ciclul firului de păr.
După o perioadă de stres major, o proporție mare de fire poate intra în faza de repaus, iar căderea poate deveni evidentă câteva luni mai târziu.
Somnul insuficient, anxietatea, boala, îngrijirea unei persoane apropiate sau schimbările majore de viață pot apărea frecvent în aceeași perioadă în care femeia traversează menopauza.
De aceea, uneori sunt implicați simultan mai mulți factori, nu doar hormonii.
Când linia părului începe să se retragă, trebuie făcută o evaluare dermatologică
Există un tip de alopecie care merită o atenție specială după menopauză: alopecia frontală fibrozantă.
Aceasta este o formă de alopecie cicatricială care apare mai frecvent la femeile aflate în postmenopauză. Poate începe cu retragerea lentă a liniei frontale a părului și, uneori, cu pierderea sprâncenelor.
Este important să fie recunoscută pentru că foliculii afectați pot fi distruși permanent. Cu cât diagnosticul și tratamentul sunt începute mai repede, cu atât există șanse mai bune de a limita progresia.
Dacă observi că fruntea pare tot mai înaltă, linia părului se retrage sau sprâncenele se răresc fără o explicație evidentă, nu este bine să presupui că este doar „vârsta”.
Petele fără păr nu sunt un semn obișnuit al menopauzei
Dacă apar zone rotunde sau bine delimitate în care părul lipsește, tabloul nu este tipic pentru simpla rărire asociată menopauzei.
Poate exista o formă de alopecie areată, o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar atacă foliculii de păr.
Există și alte cauze dermatologice pentru pierderea părului în zone delimitate, motiv pentru care astfel de modificări trebuie examinate de un dermatolog.
Mâncărimea, usturimea sau scuamele pot indica o problemă a scalpului
O cădere asociată cu roșeață, coji, senzație de arsură, durere sau mâncărime puternică nu trebuie pusă automat pe seama menopauzei.
Dermatita seboreică, psoriazisul, infecțiile și anumite alopecii inflamatorii pot afecta scalpul și pot contribui la căderea părului.
În aceste cazuri, problema nu este numai firul de păr, ci și pielea scalpului.
Un dermatolog poate examina scalpul cu dermatoscopul și poate diferenția mult mai ușor între o problemă hormonală, una inflamatorie și una cicatricială.
Când căderea părului poate fi asociată cu un exces de androgeni
Dacă, pe lângă rarirea părului de pe scalp, apar fire de păr mai groase pe bărbie sau față, acnee nou apărută ori alte semne de androgenizare, medicul poate recomanda și o evaluare hormonală.
Nu toate femeile cu alopecie de tip feminin au niveluri crescute de hormoni androgeni.
Cercetările recente arată chiar că legătura dintre concentrația de testosteron și severitatea alopeciei feminine este mult mai complexă decât se credea.Tocmai de aceea, analizele hormonale nu trebuie făcute la întâmplare și interpretate izolat.
Ce analize pot fi utile
Nu există un „pachet universal de analize pentru căderea părului”.
Medicul decide ce este justificat în funcție de istoricul pacientei, aspectul scalpului și celelalte simptome.
În anumite cazuri poate fi utilă evaluarea hemoleucogramei, rezervelor de fier, funcției tiroidei și, dacă există semne clinice sugestive, a anumitor hormoni. Pot fi investigate și alte carențe sau afecțiuni dacă istoricul o justifică.
Ideea importantă este că diagnosticul începe cu examenul dermatologic, nu cu o listă cât mai lungă de analize.
Minoxidilul rămâne unul dintre tratamentele cu cele mai bune dovezi
Pentru alopecia de tip feminin, minoxidilul topic este unul dintre tratamentele cel mai bine studiate și rămâne o opțiune de primă linie. O analiză dermatologică amplă îl consideră tratamentul cu cel mai solid nivel de dovezi dintre opțiunile disponibile pentru această formă de alopecie.
Rezultatele nu apar însă în câteva săptămâni.
Tratamentul trebuie utilizat constant, iar la început poate exista chiar o creștere temporară a căderii, deoarece ciclul foliculilor se modifică.
În plus, nu toate femeile răspund la fel, iar tratamentul trebuie discutat cu dermatologul, mai ales dacă există boli cardiovasculare, probleme ale scalpului sau se iau alte medicamente.
Există și alte tratamente, dar nu sunt potrivite pentru toată lumea
În funcție de tipul alopeciei și de istoricul medical, dermatologul poate lua în calcul și alte variante.
Există terapii hormonale sau antiandrogenice utilizate în anumite situații și s-a studiat inclusiv minoxidilul administrat oral în doze mici. Unele dintre aceste abordări sunt folosite în afara indicațiilor oficiale și necesită supraveghere medicală.
Nu este recomandat ca o femeie să înceapă astfel de tratamente doar pentru că a citit despre ele online.
Căderea părului poate avea cauze foarte diferite, iar tratamentul corect depinde de diagnostic.
Terapia hormonală pentru menopauză nu trebuie începută doar pentru păr
Pentru că scăderea estrogenului este implicată în modificările părului, apare firesc întrebarea dacă terapia hormonală pentru menopauză poate rezolva problema.
Lucrurile nu sunt atât de simple.
Datele privind efectul terapiei hormonale asupra căderii părului sunt încă limitate și neuniforme. O analiză recentă arată că relația dintre menopauză, tratamentele hormonale și diversele forme de alopecie este complexă și necesită mai multe studii.
Terapia hormonală pentru menopauză are indicații și contraindicații proprii și nu ar trebui începută exclusiv pentru a îmbunătăți densitatea părului.
Șampoanele „anti-cădere” au limitele lor
Un șampon poate îmbunătăți aspectul părului, poate curăța scalpul și poate trata anumite probleme precum dermatita seboreică.
Dar șamponul rămâne pe scalp pentru puțin timp și nu poate corecta de unul singur o alopecie genetică, o problemă tiroidiană sau un deficit de fier.
La fel, serurile cosmetice pot face firul să pară mai gros sau mai sănătos, fără să trateze neapărat cauza pierderii părului.
Dacă rarefierea este vizibilă, investigația cauzei este mai importantă decât schimbarea repetată a șampoanelor.
Cât păr este normal să pierzi
Este firesc ca fire de păr să cadă zilnic, deoarece fiecare folicul trece prin faze de creștere, tranziție și repaus.
Numărarea obsesivă a firelor nu este însă cea mai bună metodă de evaluare.
Mai relevant este dacă observi o schimbare față de ceea ce era normal pentru tine: coada a devenit vizibil mai subțire, scalpul se vede mai mult, cărarea s-a lățit sau volumul a scăzut continuu câteva luni.
Fotografiile făcute în aceeași lumină și din același unghi la intervale de câteva luni pot fi uneori mai utile decât numărarea firelor rămase în perie.
Semnele care ar trebui să te trimită la dermatolog
O rarire lentă după menopauză este frecventă, dar există situații în care evaluarea nu ar trebui amânată.
Căderea apărută brusc, pierderea unor cantități foarte mari de păr, zonele complet lipsite de păr, retragerea liniei frontale, pierderea sprâncenelor, roșeața sau durerea scalpului și asocierea cu simptome precum oboseală intensă, scădere inexplicabilă în greutate sau manifestări tiroidiene merită investigate.
La fel, dacă părul continuă să se rărească vizibil timp de luni întregi, este mai util să afli cauza decât să aștepți să se oprească singur.
Căderea părului după menopauză nu trebuie acceptată automat ca „parte din vârstă”
Este adevărat că menopauza poate modifica densitatea, textura și ciclul părului.
Studiile recente confirmă că scăderea estrogenilor și schimbările hormonale pot influența foliculul și că anumite forme de alopecie devin mai frecvente după această etapă a vieții.Dar există o diferență între un păr care devine treptat mai fin și o pierdere evidentă, rapidă sau neobișnuită.
Prima poate face parte din schimbările asociate vârstei și menopauzei. A doua poate ascunde o alopecie tratabilă, o problemă endocrină, un deficit nutrițional sau o afecțiune inflamatorie a scalpului.
Cu cât cauza este identificată mai devreme, cu atât există mai multe șanse ca pierderea părului să fie încetinită sau, în anumite situații, parțial reversibilă.
Citește și: