Intimitatea, locul unde esti singura cu tine, este o necesitate, o nevoie esentiala. Absenta acesteia este echivalenta cu absenta visului, a sperantelor, a proiectelor.
Instinctiv, oamenii isi protejeaza spatiul personal. De aceea, au fost inventate parolele, codurile, dar si jurnalele, memoriile secrete, de aceea confesiunea la biserica este secreta, de aceea dorintele “nu se spun”, pentru ca este conditia indeplinirii lor.
In cartea “Teritoriul intimitatii”, Robert Neuburger, terapeut francez, specializat in probleme de cuplu si familie, pledeaza asupra necesitatii respectarii dreptului la intimitate al copilului, adolescentului si al partenerilor de cuplu.
Turnul de fildes
Intimitatea este constituita din mai multe elemente care se dezvolta pe parcursul evolutiei individului. Exista o intimitate corporala (este corpul meu, pe care il protejez si de care dispun cum vreau eu), una psihica (ma gandesc la ce vreau eu) si una comportamentala (fac ceea ce vreau).
"Nu mai vreau sa ma ajuti, vreau sa fac singur, vreau sa ma descurc singur!”, este prima declaratie de revendicare a intimitatii, a adolescentului de 16-17 ani. Poate ca, in urma cu 10 secunde, mama a intrat cu aspiratorul in camera lui, eventual, fara sa bata la usa.
Echilibru, obiectivul clar al parintilor
Robert Neuburger spune ca parintii trebuie sa gaseasca un echilibru intre nevoia de intimitate a adolescentului si controlul mai mult decat necesar pe care trebuie sa-l exercite asupra acestuia.
“Tact si diplomatie, amicitie si autoritate, amestecate intr-o combinatie ale carei proportii trebuies adaptate in functie de tipul de personalitate al copilului si de potentialele pericole - absenteism scolar, tentatii periculoase, anorexie, bulimie si altele”, explica Robert Neuburger.
El mai spune ca parintii trebuie sa accepte faptul ca personalitatea adolescentina se construieste in jurul ideii “Eu sunt unic. Eu descopar lumea, iar lumea trebuie sa ma descopere pe mine”.
In perioada de adolescenta, tinerii au nevoie mai mult decat orice de spatiul in care se pot izola, de locul unde pot sa-si construiasca lumea lor, iar aceste nevoi trebuie intelese si acceptate, pentru ca fac parte din necesitatile unei solide si bune dezvoltari psihice, sustine Robert Neuburger.
“Le spun parintilor exagerati, parintilor care vor sa stie fiecare gand al copilului lor, ca dorinta de a sti tot nu va face decat sa-l determine pe copil de la varste foarte mici sa invete sa se ascunda, sa disimuleze, sa minta si sa insele. Relatia intre parinte si copil nu va mai fi bazata niciodata pe apropiere sufleteasca, incredere si respect reciproc”, afirma Robert Neuburger.
Regulile unei relatii pozitive:
- respecta intimitatea copilului tau;
- nu lasa sa se vada ca l-ai surpins (vorbind singur, imitandu-te, facand ceea ce nu i-ai dat voie sa faca);
- nu incerca sa-l surpinzi;
- nu umbla in jucariile (si mai tarziu in sertarul lui, in jurnalului lui), decat fie cu acordul lui, fie fara sa-si dea seama ca ai facut-o;
- nu-i reprosa deschis ceva care tine de intimitatea lui.