Nu era vorba că nu mă atrăgea, pentru că era un bărbat atractiv, doar că obișnuința din cuplu a dus la o băltire a relației (cel puțin așa credeam la acel moment) și în cele din urmă la o ruptură, dar măcar divorțul nu a fost din cauza lipsei de sex.
Pentru că am o imaginație bogată am reușit să-mi creez în cap diverse scenarii care să ducă la sex, însă dintre toate cea mai excitantă mi s-a părut varianta violului. Nu am fost violată niciodată și nici nu-mi doresc în realitate. Sunt conștientă că ceea ce scriu aici le-ar oripila pe majoritatea femeilor și le-ar da apă la moară masculilor care consideră că orice femeie visează în secret să fie violată. Ei bine la partea cu visatul în secret e un sâmbure de adevăr în cazul meu, dar vă asigur că mă îngrozește gândul că mi s-ar putea întâmpla asta pe bune.
Pur și simplu este fantezia mea sexuală. Am început să caut filme despre violuri și să urmăresc scene cu violuri ca să mă excit și să-mi extrag materie primă pentru propriile scenarii. Filmul meu favorit în acest sens este „Ireversibil”, în care Monica Bellucci este violată și ucisă brutal într-un gang, noaptea, de un scelerat. Este cel mai violent episod de acest fel pe care l-am văzut până acum și deși sunt oripilată de el nu mă pot opri să nu mă excit la vederea acelor imagini.
Uneori mă gândesc dacă nu cumva sunt un monstru. Nu știu cum am ajuns așa. Iar partea gravă, și mai gravă, este aceea că de la o vreme nu mă pot excita deloc dacă nu mă gândesc la asta. Ultima mea relație a durat câteva luni, cu un coleg de serviciu. Un tip foarte sexy, de care sunt atrase femeile, și nu am fost capabilă să mă excit alături de el nici măcar la prima noastră experiență sexuală. Am încercat să-mi blochez imaginația ca să pot fi cu el, nu doar cu fantezia mea. Și pur și simplu am rămas de piatră.
Acela a fost momentul de panică pentru mine, pentru că mi-am dat seama că alunec pe o pantă de boală psihică. Practic am ajuns să nu mă mai pot bucura de sex cu un partener pentru că niciunul nu mă excită suficient și sunt nevoită să închid ochii și să-mi imaginez că sunt violată ca să pot face sex.
Mi-e greu să vorbesc cu oricine despre asta. Știu că poate ar trebui să ajung la un psiholog, dar mi-e groază la gândul că trebuie să spun așa ceva. Nu știu la ce altă soluție să mă gândesc, așa că vă cer opinia. Ce credeți că aș putea să fac ca să ies din situația asta?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
Poveste adevărată: "Nu reușesc să mă excit decât gândindu-mă că sunt violată"
Am 30 de ani și în acest moment sunt „între relații”. Am fost căsătorită timp de cinci ani și am avut o viață sexuală normală în căsnicie – orice ar înseamna asta. Totuși, în ultimii ani de căsnicie am început să am nevoie de fantezii ca să mă pot excita și să fac sex cu fostul meu soț, altfel ar fi fost luni întregi de pauză în patul nostru.