Copilul si parintele singur

Dupa faurirea unor proiecte comune si promisiunea unei vieti frumoase petrecute impreuna, separarea este intotdeauna un esec. Pentru copii insa este o adevarata drama, ce nu trebuie subestimata.

Dupa faurirea unor proiecte comune si promisiunea unei vieti frumoase petrecute impreuna, separarea este intotdeauna un esec. Pentru copii insa este o adevarata drama, ce nu trebuie subestimata.

Daca nu exista separare reusita, exista totusi separari mai putin traumatizante, in care respectul reciproc guverneaza relatiile dintre parinti, dar si dintre acestia si copii. Certurile permanente dintre membrii familiei priveaza copilul de ambianta calda a caminului, fara de care el nu se poate simti in siguranta. De aceea, atunci cand nicio alta solutie nu este posibila, este mai bine sa va separati, decat sa obligati copilul sa traiasca intr-o tensiune permanenta.

Chiar si in cazul unei despartiri rezonabile, te poti astepta ca micutul sa isi manifeste suferinta intr-un mod sau altul. Reactiile cele mai frecvente la aceasta varsta sunt furia, inchiderea in sine, starile de melancolie, scaderea impicarii sociale si scolare, depresia, tulburarile de somn (insomnii, cosmaruri), dificultati alimentare sau scolare si bolile psihosomatice.

Copiii de varsta prescolara sunt foarte afectati atunci cand sunt dependenti de parintele care obisnuia sa aiba grija de el; au accese de furie, hipersensibilitate, o serie de  comportamente regresive, precum supt degetul, enurezis (scapari necontrolate de urina), somatizeaza.

Ei tind sa devina mai neascultatori, mai agresivi, mai putin afectuosi decat cei care se dezvolta intr-un mediu familial complet.

Copiii de varsta scolara pot manifesta aceleasi semne ca si cei mai mici, dar in principiu arata semne mai evidente de manie, ingrijorare, tristete, frustrare, confuzie, anxietate, cautarea contactului cu parintele absent. Uneori, copii tind sa fie "foarte cuminti", in speranta ca parintii lor nu se vor desparti. Acest lucru isi are originea in credinta copilului ca parintii se despart din vina lor.

Pentru ca toate aceste efecte negative sa se manifeste cat mai putin, este important ca ambii parinti sa pastreze o relatie de calitate si stransa cu cel mic. Chiar daca sunt divortati, copilul trebuie sa simta ca parintii il iubesc si ca relatia pe care o are cu ei nu se va schimba.

Copilul trebuie informat de indata ce s-a hotarat separarea.
Trebuie sa-ti alegi cu grija cuvintele si sa discuti cu el, sa raspunzi la intrebarile lui si sa-l linisesti. Deseori iti poate fi greu sa alegi cuvintele potrivite daca traiesti sentimente de neliniste, tristete si furie. Dar, cu cat vor fi primite mai bine intrebarile copilului, cu atat mai buna va fi reactia sa fata de divort.

Dificultatile pe care le poti intampina, ca parinte singur, pot fi in urmatoarele planuri:

  •  material - insuficienta veniturilor, ce au drept consecinta satisfacerea intr-o mai mica masura a unor nevoi;
  •  afectiv - atat pentru parintele ce se simte frustrat de dragostea impartasita cu partenerul, cat si pentru copilul ce nu mai poate beneficia de suportul emotional al parintelui absent;
  •  al relatiilor interumane - in urma complexelor de inferioritate pe care copiii le resimt in comparatie cu cei care provin din familiile bine structurate; cei mici se pot gandi adeseori ca nu sunt buni de nimic, ca pe ei nu ii iubeste nimeni;
  •  educativ - pot aparea carente la o parte din copii din cauza ca parintele singur este prea ocupat si nu mai are timp suficient pentru a comunica si a-i controla, acestia intrand in diferite anturaje, cat si din cauza identificarii copiilor cu modele negative, in absenta unui model paternal ferm.


Pentru a linisti copilul si a-l ajuta sa-si mentina echilibrul afectiv si psihologic, este bine sa ii spui ca despartirea dintre tine si partener nu este din vina lui si ca nu ar fi putut sa faca nimic sa o evite.

Uneori, copilul poate deveni agresiv sau ostil parintilor ori poate manifesta comportamente pasiv-agresive (pierde obiecte, uita diverse lucruri).

Dupa divort, este indicat sa pastrezi obiceiurile obisnuite ale copilului, cum ar fi somnul, spalatul sau masa impreuna, moment in care puteti impartasi experientele avute din timpul zilei. Cu cat schimbarea este mai mica in viata copilului, cu atat el va trece mai usor peste acest moment delicat.

Ceea ce face un copil fericit si sanatos este hrana emotionala si siguranta pe care o primeste. Atunci cand echilibrul emotional este asigurat, cand este iubit si valorizat neconditionat, copilul se va dezvolta armonios.