Vrem școală online, dar nu pe calculatoarele noastre!

Când a început izolarea și s-au închis școlile, învățământul privat a trecut imediat la predarea online. Părinții din privat au arătat exemplul pe Facebook și poate i-au inspirat și pe alții. Inpirat sau nu... ideea e că au început și alte școli de stat cu o mai bună organizare sau cu mai bune resurse să predea online
Se putea! Cert e că se putea! Știu cazuri în care treaba asta s-a realizat cum trebuie. Evident, acolo unde au existat resurse. Nu s-a realizat în satele din deal care nu au nici electricitate.
 

Noi, cei de la stat, ne uitam ca atunci când eram copii la ăia care aveau bani de două înghețate.

 
Părinții de la stat au făcut și ei presiuni, cadrele didactice n-au știut cum să se adapteze la situația cea nouă, drept pentru care au făcut tot ce au putut cu ce au avut la îndemână. S-a încercat și la noi o predare (cât de cât) online.
Doamna învățătoare trimitea teme pe grupul de Whatsapp al părinților, iar părinții se ocupau ca elevii lor să facă temele.
A trecut perioada aceasta. Si nici nu a fost ușoară! Și aici am auzit destule: că e greu să-i predai copilului, că materia e grea, că nu ai timp. Și, pe bună dreptate... Eu trebuie să recunosc că asta nu e de mine. Mă rog, dacă era de mine, aveți cuvântul meu că făceam homeschooling fără discuții. Dar nu e... Nu pot... Asta e!
 

Și a venit ziua de ieri și a devenit oficial: se trece la predare online!

 
Bun, ce bine! mi-am zis.
Ni s-au cerut adresele de email și am primit acces în platformă.
Buooon! Și acum urmează discuțiile. Trebuie să încep prin a vă spune că prima mea întrebare legată de asta a fost ce fac cei care nu au deloc un calculator sau un laptop în casă. Pentru că sunt! Credeți-mă! Sunt mulți! Dar nu m-am gândit niciodată că există copii ai căror părinți au laptopuri sau calculatoare și nu le pot ceda. Pentru că lucrează! Aici mi se pare totul extrem de putred. Și să mă iertați, dar eu nu cred că nu poți să te dezlipești de la calcutor câteva ore și să-ți lași copilul să facă școala.
E complicat la cei care au doi copii sau mai mulți, dar la cei cu un copil chiar nu văd imposibilă treaba asta. Ca să nu mai zic de cazurile cu un copil și doi părinți, fiecare cu laptop, dar care lucrează.
 

Sau poate am eu ochelari de cal și nu văd lucrurile așa cum sunt!

 
Eu cred că dacă vrei, chiar poți să-i dai copilului laptopul pentru câteva ore: că nu e vorba de stat non-stop, 8 ore, pe platformă. Mai are și el pauze, la fel cum și tu, ca părinte, mai ai. Îți poți decala un pic programul, ca părinte, poți lucra dimineața devreme sau seara târziu.
Mă rog, eu zic că variante există. Nu-i așa?
 
Ne plângeam că sistemul nostru de învățământ nu e capabil să treacă la predare online. Când părinții se comportă pe principiul ”am, dar nu-ți dau”, să nu ne mai așteptăm de la sistem să facă mare lucru! Asta e! Avem sistemul pe care îl merităm! 
 
Sunt mama lui Victor (10 ani) și sunt tare mândră de asta. Am divorțat când copilul avea 2 ani și de atunci a început aventura noastră în doi și viața mea de femeie divorțată.