Ce risti daca esti altfel?

Ce se intampla daca unele femei decid sa adopte alta atitudine fata de ele insele, atitudine total opusa canoanelor si regulilor scrise sau nescrise ale societatii?

Ce se intampla daca unele femei decid sa adopte alta atitudine fata de ele insele, atitudine total opusa canoanelor si regulilor scrise sau nescrise ale societatii? Cum sunt privite si care sunt efectele?

In relatiile lor amoroase, de familie sau profesionale sunt obligate direct sau indirect de societate sa se plieze pe regulile nescrise, de la mariaj, la maternitate sau la alte cutume. In aceste conditii, mai sunt femeile cu adevarat libere? Ce conteaza mai mult: eticheta, regulile sau dorintele si aspiratiile reale?  Provocarea este analizata si comentata, pe cazuri concrete, de Sophie Cadalen http://recherche.fnac.com/ia239953/Sophie-Cadalen , psiholog si scriitor francez.
 

Nu vreau sa am copii!


"Eu am decis sa nu am copii! Sunt casatorita de sase ani, iar impreuna cu sotul meu am decis sa traim doar pentru noi”, este marturisirea facuta de Ioana, de 35 de ani, director de departament intr-un trust media. Nu din egoism, si nici pentru ca nu-i plac copii.
„Am decis sa traiesc pentru mine, sa ma bucur de tot ceea ce pot lua de la viata. Si pentru ca aceasta problema sa fie pe deplin si definitiv transata, am suportat o interventie chirurgicala, datorita careia nu voi putea niciodata sa fac copii. Procedura este ireversibila si sunt fericita ca am luat aceasta decizie”, explica Ioana.

 

O alegere care deranjeaza!


“Tarile europene, civilizate, care incurajeaza si sustin emanciparea femeilor, sunt, totusi, tari traditionaliste, unde vechile principii sunt in continuare respectate. Maternitatea este considerata un dar, o chestiune sacra, care da valoare femeii. Regula 'femeia trebuie sa faca copii' este in mintea celor mai moderni si deschisi oameni.
Dreptul de a face sau nu copii este trecut pe un plan secundar si este deranjant!” afirma Sophie Cadalen.

Psihologul francez, mama a trei fete, sustine: “Ar fi normal ca o femeie sa fie pretuita pentru ceea ce este, nu pentru calitatea de a face copii”.
 

Am cu 15 ani mai mult, decat iubitul meu!


Marturisirea apartine Elenei, care are 42 de ani si este coregraf. “Am fost casatorita cu un barbat cu trei ani mai mare decat mine, vreme de 10 ani, am divortat si am ramas singura mai bine de cinci ani, pentru ca simteam ca nu exista un barbat care sa ma merite cu adevarat pentru ceea ce sunt, simt si gandesc. L-am cunoscut pe iubitul meu. Avea doar 25 de ani. Acum suntem de doi ani impreuna, si asta in ciuda diferentei de 15 ani care este intre noi.
Recunoasc ca am probleme cu parintii lui, care cred ca iubitul meu este doar o jucarie pentru mine. Mi se spune ca ma va insela pentru ca este mult mai tanar… Probabil ca, la un moment dat, timpul va pune bariere intre noi, dar pana atunci sunt decisa sa ma bucur de viata mea”, povesteste Elena.
 

O inegalitate intre femei si barbati


“ Povestea barbatului mai tanar atinge un subiect tabu: afirmarea cu tarie a sexualitatii feminine. Se accepta ca femeia sa fie mai tanara decat barbatul. Sunt acceptate si diferentele mai mari de varsta, doar in conditiile in care barbatul este cel mare, iar femeia tanara. Invers este cel mai greu de acceptat. In acest caz, femeia isi asuma si varsta si dorintele, dar in acelasi timp accepta si posibile riscuri.
Exista exemple ale unor vedete care au parteneri mult mai tineri: Demi Moore, Madonna… Gandeste-te! Nu este asa ca oamenii sunt indulgenti cu chestiunile, pe care nu le-ar accepta daca i-ar privi personal? De fapt este vorba despre o mare inegalitate intre femei si barbati”, afirma Sophie Cadalen.