Vreau sa scap de o iubire imposibila
Dificultatea pare sa fie legata de urmatorea stare: "mintea pare sa aiba toate raspunsurile" cum spune protagonista mesajului, dar sufletul nu pare sa aiba aceleasi raspunsuri. Daca citim randurile scrise de ea, mi se pare ca mintea are raspunsuri la alte intrebari decat cele pe care sufletul i le pune. Mintea pare sa inteleaga ca a fost o relatie si ca s-a terminat pentru ca asa a fost evolutia lucrurilor, insa sufletul pare sa spuna ca aceasta relatie nu s-a terminat.
Mintea pare aici foarte conectata la realitate � "vad ca nu suntem impreuna, citesc mesajul trimis de el si pot sa accept realitatea asa cum este" insa sufletul nu este de acord � "tu ti-l doresti, tu il vrei, tu esti dedicata lui". Poate ca intrebarea corecta este "Cui?".
Sa ne intoarcem la mesaj si poate reusim sa aflam cate ceva: Eram capabila sa fac absolut orice pentru el, cu daruire si fara sa clintesc. Asa e modul meu de a iubi; probabil am uitat ceva pe drumul asta catre implinirea la care o visam alaturi de el. Era capabila sa fac absolut orice pentru el? Sa fie vorba aici de persoana reala a lui? Putin probabil, pare ca mai curand este vorba despre o dedicare catre ceva interior. Daruire? Poate insemna aici o renuntare la realitate, la ceea ce este manifest si la o idealizare.
In fapt protagonista ne spune: "asa e modul meu de a iubi". Aceste cuvinte vin sa spuna ca nu cel care o paraseste, cel care ii da motive de indoiala conteaza, ci o imagine pe care o are structurata cu elemente din realitatea celuilalt. De aici apare si concluzia strecurata printre randuri: "nu mai puteam deosebi in viata mea ce e fals si ce e real" falsul aici nu inseamna neaparat mincinos cat rupt de realitatea celuilalt, adica trairi proprii care nu sunt identificate in celalalt.
O alta consecinta este: "Imaginea despre iubirea aceea pura, devotata s-a facut tandari". Iubirea aceea pura as intelege � cea imaginara, de poveste, rupta de realitatea celeilalte persoane, iubirea adolescentina. Pare sa fie o experienta din acest punct de vedere insa problema este si aici este cu adevarat dificultatea � in locul acelei iubiri ireale se poate inlocui cu o iubire reala?
Aceasta pare sa fie cu adevarat dificultatea protagonistei: "Pot oare sa iubesc in mod real o persoana?" si faptul ca aceste lucruri sunt foarte aproape de protagonista par sa fie randurile urmatoare: "Vina mea a fost naivitatea mea, puterea mea de a lupta pentru o fericire pe care eu o credeam posibila."
Acum putem incerca sa-i raspundem la intrebarea pusa de ea: "Cum pot proceda sa ma simt "achitata" de relatia aceasta?" De iluzia iubirii poti sa fii "achitata" prin realitatea iubirii. Faptul de a iubi o persoana simbolica nu este nicio vina si nicio eroare. Dar aceasta iubire este o iluzie pe care oamenii si-o insusesc pentru ca au nevoie de ea. Ei descopera ca oamenii sunt diferiti si sunt reali si pot iubi la nivel real.
Psihoterapeutic privind lucrurile, as putea spune ca intrebarea corecta este: "Cum s-a ajuns aici sau "ce a facut sa ai nevoie de aceasta abordare a iubirii". Sau cine este cu adevarat aceasta persoana simbolica care s-a structurat pe persoana reala a celuilalt. Dar raspunsurile la aceste ultime intrebari presupun mai curand o relatie psihoterapeutica si nu un travaliu de una singura.
centrupsihologie@gmail.com
www.centrupsihologie.ro">
Arhiva
br>