Am suferit, unii inca mai sufera, altii poate nici nu stiu cum este sa simti suferinta. Nu le spun celor din urma ca sunt niste oameni fericiti, pentru ca nu cred asta. De ce? Pentru simplul motiv ca nu au avut privilegiul sa vada, sa simta (inca!) cum e sa fii de 'cealalta parte', a trairilor dure si trunchiate, deloc slefuite, brute. Au si acestea farmecul lor, chiar daca unul foarte dureros de cele mai multe ori.
Dezamagiri care te fac sa suferi, despartiri, vise spulberate, pierderea unor prieteni, schimbari care te fac sa urli de mahnire, sa plangi pana nu mai poti respira, sa suferi pana ajungi sa nu mai simti durerea, sa intri in agonie, intr-o coma a simturilor in care nu iti mai percepi trupul vibrand, nu iti mai auzi gandurile, inima ta este un ceas caruia tocmai i s-au blocat rotitele, ochii privesc intr-un hau, lacrimile curg, iar mainile iti strapung pielea fetei, fara insa a simti o urma de durere...
Desi ai impresia ca nu poti depasi aceasta stare, sa stii ca ai destule "resurse" pentru a ajunge de 'cealalta parte', a starii de bine, a fericirii.
De multe ori, se intampla sa ramai impresionata sa afli cat de puternica esti! I s-a intamplat si Amaliei. A avut un an foarte deficil din punct de vedere emotional: "Am iesit dintr-o relatie, am intrat in alta, cu un 'personaj' desprins parca din filmele thriller, emotional vorbind. A fost o perioada in care ma simteam precum intr-un azil de nebuni, pentru ca ajunsesem sa ma simt nebuna la randu-mi. Eram sfasiata de suferinta, incapabila sa mai fac vreun pas inainte. Insa, toate acestea erau la suprafata, pentru ca am reusit sa ies din situatie si sa ma 'vindec'. Aceasta experienta a lasat urme, dar pana la urma m-a intarit enorm. Chiar nu credeam ca sunt atat de puternica, insa aceasta situatie mi-a dovedit ca sunt chiar mai puternica decat am crezut vreodata".
Ti-am mai povestit despre prietena mea Alina, care este si psiholog si care mi-a spus ca dupa despartirea sau pierderea persoanei iubite exista o perioada de aproximativ sase luni, in care traiesti si retraiesti ruptura in forma diferitelor sentimente: tristete, negare, furie... In psihologie, aceasta etapa se numeste "travaliu de doliu". Este o chestiune cat se poate de adevarata, nu doar ceva desprins intr-un manual.