Te-ai intrebat vreodata de ce iti este cel mai frica atunci cand vine vorba despre dragoste sau despre o relatie amoroasa? Ai putea spune ca iti e teama de tradare, infidelitate, cruzimi minore, dar care te pot rani adanc...
Mie, de exemplu, cel mai teama imi este de singuratate. Imi e frica de noptile tarzii si ploioase in care nu as avea catre cine sa ma intorc sa spun ca imi este frig, imi e frica de bucuria pe care as simti-o, dar nu as avea cu cine sa o impart, imi e frica de neincrederea care mi-ar da-o aceasta singuratate si de piedicile pe care mi le-as pune singura din cauza ei; m-ar ingrozi daca as privi relatia pe care o am cu el, iubitul meu, ca pe un tablou, pe care sa il "vizionez" din afara, cu detasare, fara sa ma implic; mi-ar fi frica daca lui nu i-ar fi dor de mine, daca m-ar uita, daca nu s-ar gandi la mine, macar din cand in cand...
Imi e frica ca nu as mai putea iubi vreodata sau nu as fi iubita. Imi e teama sa ajung iarasi in momente si locuri nepotrivite, sa intalnesc oameni nepotriviti, care sa ma faca sa sufar.
Dana imi spune ca ii este frica de inca o iubire neimpartasita. "Imi doresc sa nu mai aud niciodata acele cuvinte: 'Nu te-am iubit niciodata; am stiut sa ma prefac foarte bine, astfel incat sa nu iti dai seama ca mimam fiecare gest tandru!'. Imi doresc sa uit ca am intalnit un om atat de crud, despre care tind sa cred ca nu a fost si nu va fi niciodata fericit. A fost o experienta terifianta, care m-a demoralizat, dar care, din fericire, a trecut".
Marinei ii este teama ca se va indragosti de cineva care nu este in stare sa lupte pentru ea, pentru iubire: "Am intalnit recent un astfel de om. Eu cred ca dragostea poate invinge orice bariere, ma refer la statut social, distanta sau religie. El a preferat sa nu lupte, a ales calea cea mai usoara, a renuntarii, pentru ca, fizic, suntem 'prea departe unul de celalalt'. Mi se pare dureros pentru mine, pentru ca nu pot sa mi-l scot din minte. Si nu urasc nimic pe lumea asta mai mult decat oamenii care renunta usor si nu stiu sa pretuiasca ceea ce au, pentru ca imi cunosc foarte bine 'valoarea'".
Cum ar fi sa te transformi, treptat, fara sa realizezi, intr-o persoana lipsita de sentimente? I s-a intamplat Anei, care a avut mai multe relatii esuate, una dupa alta. "De asta mi-a fost cel mai frica! Mi-am dorit sa nu ma mai implic atat de mult in relatiile pe care le voi avea, pentru ca am suferit prea mult in trecut. Acum sunt intr-o relatie care multora li s-ar parea perfecta. Ma iubeste enorm, relatia este exact cum visam, exact ce imi doream atunci cand eram nefericita, insa eu nu simt ca il iubesc, simt ca nu pot sa il fac fericit. M-am imunizat, pur si simplu. Simt ca m-am transformat intr-un robot, incapabil sa simta".
M-ar inspaimanta sa nu mai stiu sa iubesc, sa nu fiu capabila sa simt iubirea, sa ajung sa nu mai fiu impresionata atunci cand o floare imi atinge obrazul, sa nu vars o lacrima atunci cand sunt fericita si iubita, sa nu imi doresc sa strang cu putere mana iubitului meu, sa iubesc fara a fi iubita, sa fiu iubita fara sa fiu capabila sa iubesc, sa ranesc un om care ma iubeste, sa ma simt singura in momentele in care ar trebui sa fiu fericita, sa fiu singura in clipele cele mai grele, sa plang fara ca el sa ma auda...
Un articol de Nicoleta Tarantus