Barbatii si tineretea tarzie

Sa ii condamnam, sa ii iubim sau sa renuntam la ei?

De fiecare data cand vorbesc despre relatii de dragoste am un gol in stomac, fie din cauza amintirilor frumoase pe care le am, fie din cauza deziluziilor. Dar parca acel gol se adanceste atunci cand in minte imi vin istorisirile prietenelor sau propriile trairi pline de tristete. Poate asa suntem noi, femeile, dramatizam fiecare suflu, fiecare pala de vant care ne atinge, ne face mai slabe si mai indragostite de fiecare clipa traita alaturi de el, de barbatul pe care il iubim.

Monica imi povesteste cea mai recenta experienta a ei, care nu este deloc placuta.

A intalnit un "barbat-copil" de 32 de ani: "Nu am avut niciodata o relatie cu un barbat mai mare decat mine. De fiecare data se intampla, fara sa vreau, sa fie ori de aceeasi varsta cu mine, ori mai mic.

Am avut o relatie cu cineva care era cu 5 ani mai mic decat mine, dar nu am simtit nicio clipa diferenta de varsta. Era matur in gandire, mai mult decat as putea fi eu vreodata. Pot spune ca era si este un barbat in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca intotdeauna a stiut ce vrea si era foarte hotarat in ceea ce facea".


"Asta da atu!", dupa cum imi spunea si Monica, de fiecare data cand ne vedeam.
Cei doi se intelegeau perfect, se completau, iar acel barbat, mai mic decat ea cu 5 ani, era cel care o aducea pe Monica cu picioarele pe pamant atunci cand ea visa mult prea mult. Dintr-o prostie pe care nu si-o va ierta vreodata, s-a despartit de el.

Acum cateva luni a intalnit pe altcineva, un "barbat" de 32 de ani. "E mult spus 'barbat', pentru ca era si este foarte confuz si infantil (asta nu e un compliment, din pacate). Nu am gandit vreodata ca un individ mai in varsta decat mine poate fi atat de imatur in gandire si sentimente. Aceasta experienta m-a facut sa imi dau seama ca varsta si maturitatea nu au nimic in comun", spune Monica.

"Vreau sa imi traiesc tineretea"


Relatia lor parea sa mearga foarte bine: aveau multe in comun (poate prea multe), era o placere sa faca lucruri impreuna, sa fie impreuna oriunde si oricand, pana cand Monica dadea startul unei discutii mai serioase: "Eu, ca o naiva, am crezut ca formam un cuplu, pentru ceea ce faceam impreuna asta denota. Nici nu am gandit vreodata altfel.
In schimb, acel 'barbat' se declara confuz in sentimente, nu pentru ca ar avea pe altcineva, ci pur si simplu, fara vreun motiv anume. Aaaa... mi-a spus ca nu exista acel 'feeling'".


Un alt barbat care nu stia ce vrea de la viata, de la o relatie... Nu era primul pe care Monica il intalnise intr-o perioada atat de scurta, dar era primul de 32 de ani care nu stia ce isi doreste. "Nu am crezut niciodata ca voi intalni astfel de specimene. Am auzit ca barbatii sunt niste copii, dar nici chiar asa. Mi-a spus ca noi doi avem o 'relatie speciala', care de fapt nu era nicio relatie, poate doar in capul meu...