Anghel Damian, tânărul actor după care suspină câteva generaţii de spectatoare

Anghel Damian (24 de ani), actor, bărbat bine, la un metru nouăzeci. E fiul regizorilor Anca și Laurențiu Damian. Joacă la Metropolis, la Comedie, la Godot.

A fost prezent într-o telenovelă, care i-a adus o bine-meritată apreciere în rândul publicului spectactor feminin, precum și într-un lung-metraj și în mai multe scurt-metraje. A primit mai multe diplome și medalii – pe toate scrie la fel “Anghel Damian – cel mai bun actor”. Domnișoarelor și doamnelor, el este acela.


Ai fost baschetablist în adolescență. Ai avut accidentări în scurta ta carieră?
Am avut o ruptură de ligamente la gleznă.

Și în cât timp te-ai refăcut?
În două luni. A fost crunt. Aveam vreo paișpe ani. Eram în clasa a noua. Începusem să scot și eu capul în lume, jucam, mă înălțasem (n.m. – Anghel Damian are 1.90 metri înălțime) și fix atunci, când eram mai aproape de baschet... Erau turnee cu echipa, turnee cu liceul. Am pierdut tot.

A fost cea mai grea perioadă din cariera ta de sportiv?
Da, categoric.

Asta și sfârșitul ăla trist, când am renunțat după o ceartă cu antrenorul. Am nostalgia baschetului.  Ca să fac baschet profesonist la nivelul pe care mi-l doream eu îmi trebuia o cu totul altă pregătire. Cu mintea de acum, cred că aș fi reușit, cu mintea de atunci – nu.

Cum ai dobândit mintea de acum? Te-a ajutat și teatrul?
M-a ajutat și teatrul, dar e și o evoluție firească.

Observ lucruri și învăț repede. Am rămas lipit de fenomenul baschetului. Urmăresc NBA. Joc un joc de strategie. Am prieteni care sunt profesioniști.

Ai și tu titluri în palmares?
Am fost de două ori vicecampion pe București, am ajuns în turneul final pe țară, am avut multe participări la turnee importante la juniori.
Despre viața dumneavoastră, ce ne puteți spune domnule Anghel Damian?
Ce doriți să aflați, domnule Andrei Crăciun?

23 Ianuarie 2015