Şi bărbaţii au suflet. Mereu în căutarea unei noi senzaţii de fericire!

Aş vrea să îngheţ timpul. Să rămânem nemişcaţi şi veşnic îndrăgostiţi, dar, probabil, te-ai plictisi destul de repede

Iubita mea, aş vrea să te ating, să înfloreşti ca o magnolie timpurie. Aş vrea să te ţin în braţe până adormi şi să-ţi alung toate temerile. Aş vrea să-ţi povestesc despre viitor, dar nici eu nu ştiu ce să-ţi spun. Despre el, nu am decât veşti proaste.
Lumea mea se dărâmă ca toate lumile în care am crezut. Mă simt singur, mă simt neajutorat şi numai dragostea ta mă mai ţine în viaţă.

Încerc să-ţi ascund gândurile mele negre, încerc să mă pierd în parfumul tău, în nopţile limpezi în care ne iubim, dar port o povară din ce în ce mai mare. Cea a sfârşitului.

paul-teodorescu