Te privesc atunci când ne întâlnim întâmplător. Schimbăm amabilităţi. Cuvintele trec şi se pierd ca şi cum n-ar mai fi fost rostite. Mă întreb dacă sunt sau nu îndrăgostit de tine. Nu pot să răspund la această întrebare. Nu mai am dreptul să mă îndrăgostesc.
Dar cine mai poate trece în sufletul meu să vadă iubirea, iubirile. Nu am voie să las sentimentele să iasă la suprafaţa, ar produce dezastre, ar produce multă suferinţă. Caut mereu o formă elegantă de a-mi apăra emoţiile.
Când ne întâlnim, zâmbetul tău mă aruncă în aer, iar eu nu pot să te îmbrăţişez, nu pot să te sărut, nu pot să te salvez. Pentru că aş schimba ordinea lumii şi n-am acest drept. Şi nu aş putea supravieţui unui val de durere.
Şi bărbaţii au suflet. Fericirea nu există. E doar o iluzie!
Trecerea timpului ne face tot mai tăcuţi şi astfel părem înţelepţi, dar e un mod trist de a ne duce vieţile
paul-teodorescu